Moștenirea

Cui îi mai arde să bea Ginja în Portugalia având în vedere sutele de sinucideri din ultima lună? Deși e început de vară, lumea nu poate trece de această nenorocire. Nici Gaspar care aștepta la aeroportul Humberto Delgado din Lisabona pentru a se întoarce acasă.  Vineri, într-o după-masă, avionul său urma să decoleze spre Viena. După două zile de conferințe și prelegeri pe tema „Optică și fotoni” – nu l-a plăcut defel pe japonezul care le ținuse – așteptă pe un scaun albastru cu bagajul de mână alături. Se simțea mai rău ca de obicei, o oboseală puternică cu o anume tristețe îl cuprinse. O fi de la știri, o fi de la faptul că a uitat să-și ia medicamentul de dimineață, și dacă nu și-l luase tot nu s-ar fi simțit lipsa pentru o zi. S-a apucat a frunzări ziarul Diário de Notícias, portugheza îl ținea de pe vremea când venise la Porto cu bursă de studiu pentru ultimul an din masterul Fizică Teoretică și Computațională.

Între liniște și haos

E liniște, liniște, liniște. Ascult atent pentru un moment, să răpesc orice ecou al urletelor unor dureri sfâșiate, dar nu se aude nici măcar vreun vacarm sufocat în depărtare. E dimineață și simt mângâierea dulce a soarelui ce pătrunde tiptil în cameră. 

Simți? De undeva din cutia toracică, inima se zbate spasmatic ca și cum ar vrea să evadeze din această celulă prea mică pentru ea. Tremură. Îmi spune ceva, dar nu pot s-o percep. În schimb, dau s-o mângâi, s-o alint, să știe că nu e singură în această luptă, dar… mă opresc. Vezi? În juru-i, hainele s-au înecat în propriul vin al inimii mele, acum uscat, iar vinovatele acestui fapt nu sunt altele decât brațele mele.

Evolution of Fear

Evolution of Fear: From 14 to 19
14 – I question my sexual orientation and
I wonder about suicide, I
hurt myself for the very first time.
15 – I need to
look perfect
be perfect
act perfect, so I
apply make-up,
wear high heels and
a smile.