Pierdut in labirintul de ganduri

Gânduri val-vârtej, greu de stăpânit și emoții ce par de neînfrânat apar la un moment dat în viața fiecăruia. Mintea noastră este complexă, asemănătoare unui labirint mai straniu de felul lui, care își schimbă forma odată cu trăirile noastre. Cel mai bine este ca atunci când simțim că ne adâncim tot mai tare în el să luăm o pauză de “moment” (durata acelui moment fiind determinate, de fapt, de nevoile și plăcerea fiecăruia) pentru a ne reculege și pentru a face pace cu propriile stări. 

Putem asemăna aceste stări, gânduri și sentimente cu un râu. Râul își are cursul său ce nu poate fi modificat. Așa și trăirile, nu pot fi oprite sau transformate cât ai bate din palme. Râul poate avea valuri și da peste, totuși asta nu îl face periculos. Acesta poate fi folosit în ajutorul nostru, iar eventualele pericole pot fi prevenite dacă se iau măsuri din timp, iar dacă apar anumite probleme, acestea pot fi rezolvate. Așa este și cu sentimentele noastre.

CAPTIVITY

I woke up laying down in this empty white room, I raise my head to look around, there’s nothing, nothing except this cold feeling and a window. How can a place feel so safe and so unwelcoming at the same time?

I can’t breathe, I want to run, I have to run. I look outside too see such life and vibrant colors so I run in full speed towards the window, I’ll break this down, if it doesn’t break me first, but this window opened itself. With a grin on my face, one foot inside, one foot outside almost touching the ground, I’m brutally pulled back, with the same force I wanted to escape.