Burn all out
Era iarnă atunci când focul din mine a crescut și s-a răspândit într-un sfârșit prin tot corpul, după luni în care, inconștient, m-am folosit de foale pentru a-l porni.
Tot atunci am realizat că, dacă n-aveam să accept măcar vreun extinctor din partea celor care voiau să mi-l ofere, aveam să ard până ce părți din mintea mea aveau să se incinereze, dar la acest foc îmi încălzeam, totodată, tristețile, așa că, la început tot ce am făcut a fost să zac nemișcat, să refuz extinctorul. Prin fiecare oră pe care o petreceam la birou, în ciuda durerii de spate, în ciuda foamei, în ciuda setei, prin fiecare oară când mă autoflagelam atunci când lucrurile nu-mi ieșeau, prin fiecare nevoie de odihnă și îngrijire subminată, mai adăugam câte un strop de benzină în focul pe care îl creasem în mine.
