Trauma
Pătrund alături de copil într-o încăpere aproape goală. Mă străpunge instant un miros puternic de var, care îmi făcea plăcere odinioară. O ușă albă ni se înfățișează. Aceasta se înalță de la jumătatea camerei, iar, după ea, se așterne tăciunele întunericului. Nu mai pot distinge decât câteva șoapte care îmi dau fiorii pe șira spinării.
Ce loc înspăimântător. îndrugă copilul.
