Stresul din perioada examenelor și ce ar schimba elevii la învățământul românesc

“Cred că te poate face să uiți tot și să te pierzi pe tine în momentul ăla.”

Rodica: Bună și bine ați venit la podcastul Mental Health for Romania! Numele meu este Rodica și sunt consilier psihologic, iar astăzi o am alături pe Larisa.

Larisa: Bună! Eu sunt Larisa, cercetător în psihiatrie și neuroștiință.

Rodica: Și pe lângă Larisa, astăzi avem invitate și câteva eleve voluntare din asociația noastră, tocmai cu cu prilejul apropierii perioadei examenelor, ne-am gândit să organizăm un podcast în care să vorbim despre experiența elevilor de liceu în momentele în care se apropie perioada examenelor și o să le las să se prezinte.

Patricia: Bună, eu sunt Patricia și sunt clasa a X-a. 

Amelia: Bună! Eu sunt Amelia și sunt clasa a X-a.

Mara: Bună! Eu sunt Mara și sunt clasa a X-a.

Andreea: Bună! Sunt Andreea și sunt clasa a XI-a.

Voluntar: Bună! Eu sunt în clasa a XI-a.

Paula: Bună! Eu sunt Paula și sunt clasa a XI-a. 

Rodica: Mulțumim pentru introducere, fetelor! Tocmai pentru că putem să ne familiarizăm deja cu cu tema, putem să începem cu întrebările. Puteți să vă gândiți la o perioadă prin care ați trecut deja referitor la partea asta de examene și am vrea să ne spuneți dacă v-ați simțit vreodată într-o postură în care stările emoționale sau stresul să fie suficient de puternic în contextul acesta al testărilor și dacă da, cum s-a manifestat partea asta de stres sau emoții puternice, ce ați putea să ne povestiți puțin.

Patricia: Știu că se apropie examenele și încă și pentru cei mici, pentru cei de clasa a VIII-a. Am fost și eu acolo acum doi ani, mai precis, și tot ce vreau să zic e că eram foarte încrezătoare și am zis că nu… nu are cum să mi se întâmple absolut nimic, iar la examenul de matematică a fost o întâmplare destul de neplăcută. Mai aveam 10 minute din examen și am decis să dau lucrarea, iar profesorul care ne supraveghea a zis că e un semn pe foaie și dacă nu rescriu toată lucrarea în 10 minute, nu mi-o ia. Și atunci, ca să fiu sinceră, am rămas așa “wow, nu se poate așa ceva, adică trebuie să fac ceva, trebuie, trebuie, nu, nu, nu”. Și cred că într-o secundă s-a activat așa o stare în mine, de frică, de anxietate, simțeam toate sentimentele, parcă trăiam în 10 universuri deodată, era totul atât de, de ciudat și îmi țineam pixul în mână și efectiv nu puteam să scriu, adică, nu mi se mai întâmplase niciodată chestia asta. Țin minte că am încercat, am încercat să mă reculeg și așa și, nu-mi făcea bine nici pentru că îi vedeam pe ceilalți din sală că se ridicau și dădeau foile și era totul ok și nu înțelegeam de ce mi s-a întâmplat mie chestia asta, când eu mă dusesem acolo pregătită și mă luase, în acel moment, mă luaseră toate gândurile, pur și simplu, adică mă gândeam ce o să se întâmple după, nu-mi era… nu mă gândeam deloc la ce scriam acolo și îmi tremura mâna, aveam tot felul, tot felul de gânduri, de coșmaruri, și alea 10 minute au fost cele mai rele 10 minute pe care le-am trăit vreodată. Adică, n-am putut să mă liniștesc și, nu am nici acum o amintire clară a ceea ce a fost. Adică, dacă mă întrebați mai detaliat ce s-a întâmplat în acele 10 minute, nu prea știu să vă zic. Știu doar că… adică mă amintesc pe mine cu pixul în mână, scriind așa, tremurând, și atât. Și a fost așa, foarte ciudat.

Amelia: La mine, stresul nu a venit de la nesiguranța mea că nu aș face bine la capacitate, dar de la cei din jur: de la prieteni, de la profesori, de la părinți. Și îmi era frică să nu greșesc la lucruri extrem de simple. Eu mereu am fost mai sigură pe mine la matematică, dar dacă stau să mă gândesc la română, chiar am fost ok cu emoțiile, nu am avut o stare de stres sau ceva. Dar după, la matematică, chiar am avut emoții, adică tremuram, îmi amintesc, deși am terminat destul de repede. Dar, pe final am văzut că greșisem la un calcul și mă panicasem. Dar s-a terminat bine.

Mara: Eu nu îmi amintesc foarte, foarte exact zilele acelea de la examenul de clasa a VIII-a, dar tot ce țin minte este că am fost foarte previzibilă. Adică mi-am luat cu mine vreo 10 pixuri, apă, dulciuri, tot ce aveam nevoie, să fie totul în regulă și m-am dus încrezătoare, adică știam că sunt pregătită. În același timp, cum a spus și Amelia, frica era să nu greșesc la lucruri simple, mai ales la matematică sau la gramatică, la română. Dar înainte de examen era o atmosferă așa, destul de familiară, adică eram în aceeași sală cu colegii mei și încercam să prezicem ce va pica la română și așa mai departe. Dar atunci când a început examenul parcă totul s-a schimbat, adică eram doar eu și cu foaia, și mi-am amintit de ce-mi zicea lumea din jur, adică “ăsta nu e doar un concurs, e un examen, e important la a decide unde vei intra la liceu, așa ceva n-ai mai avut” și atmosfera era mai stresantă, știind că ești supravegheat. Erau și camere acolo și da, cred că presiunea asta de la examene la mine a venit mai mult nu din faptul că îmi era frică de ce va fi la examen sau că n-o să intru unde vreau, ci de faptul că înțelegeam că nu am mai avut un astfel de examen și că era un pas important pentru mine și asta cred că a fost factorul de stres.

Voluntar: La mine stresul a fost undeva constant în clasa a 7-a și a 8-a. Părinții mei au insistat ca să încep pregătirea din clasa a 7-a și la matematică și la română și profesoara mea de pregătire de la limba română era de la, în fine, cel mai bun liceu, în fine, ideea este că se comporta foarte urât cu mine și în general cu toată lumea care, toți elevii de la pregătire și și de la școală. Și cumva a pus presiunea asta pe mine că dacă nu iau 10 la română, deși mie îmi plăcea mult mai mult matematica, eram o dezamăgire pentru ea și eram cel mai rău elev al ei și înainte de evaluarea națională, anxietatea mea aproape că a dus într-un atac de panică sever și sper ca elevii care ascultă chestia asta care trebuie să dea capacitatea să înțeleagă că nu contează opinia unui profesor aleatoriu dintr-o școală, oricât de bună ar fi ea.

Voluntar: Eu nu m-am simțit foarte stresată de examene pentru că mă pregătisem cu mult timp înainte, să spun așa, și pregătirea constantă m-a ajutat să capăt încrederea în mine. Dar fix înainte de examen, cu câteva zile, am fost foarte copleșită pentru că oamenii din jur deja aveau o impresie foarte bună despre mine și credeau că sunt foarte bună și frica mea era că rezultatul meu să nu fie pe măsura așteptărilor celor din jur, și asta a fost cea mai mare frică a mea. În final a ieșit bine și am reușit să trec peste când am fost cu subiectele în față în timpul examenului, dar emoțiile au fost mari fix înainte de examen.

Voluntar: Eu una, din punctul acesta de vedere a examenului de clasa a 8-a, mă consider să zic așa un caz fericit pentru că cei din jur nu au pus foarte multă presiune pe mine. În schimb, primul meu gând în dimineața examenului a fost că îi voi dezamăgi pe toți, deși nu am fost presată, știu că toți aveau așteptări foarte mari. Dar cum au zis și fetele, nu contează neapărat acea notă, ci ce se întâmplă după.

Larisa: Deja ați menționat câteva dintre voi asta, într-o oarecare măsură, în special sub forma fricii de a nu greși la lucruri mărunte. Dar ne întrebăm, cum credeți că vă poate afecta anxietatea din preajma examenelor performanța în mod specific?

Voluntar: Cred că te poate face să uiți tot și să te pierzi pe tine în momentul ăla, adică trebuie să ai puțin control de sine. Personal, nu vreau să zic într-o notă rea, dar eu mă bucur că am trecut prin asta, adică am trecut acum și în viitor nu o să se mai întâmple, și mă bucur că sunt persoana care sunt azi și chiar dacă lucrul ăsta s-a întâmplat, adică, m-a ajutat. N-aveam cum să învăț dacă nu se întâmpla asta.

Larisa: Mhm.

Voluntar: Venind de la cineva care atunci când am dat examenul de capacitate deja avea anxietate timp de aproximativ 2 ani, știam cum o să se simtă pentru că anxietatea mea se manifestă în dimineața evenimentului, adică în.. seara nu am nicio problemă, îmi auzeam toți colegii care se panicau și glumeau, și eu nu aveam nicio problemă legată de chestia asta. Dar știu că atunci când o să mă trezesc, o să am greață și cu tremurături și cu amețeli și de fiecare dată atunci când mă duceam la culcare când colegii mei aveau cele mari emoții, eu nu simțeam nimic, dar știam că următoarea dimineață va fi un coșmar și mereu a fost și sper că.. ca nimeni să nu treacă prin asta vreodată.

Voluntar: Și eu sunt o persoană care a avut în trecut o istorie cu anxietatea, dar cumva în perioada examenelor m-a ajutat să nu fiu superficială. Adică până la urmă e un examen destul de important și m-a ajutat să conștientizez asta, să mă axez pe detalii. Adică cred că aș fi greșit mult mai mult și la simulări și la examen dacă nu aveam o oarecare frică că s-ar putea să nu meargă bine. Adică niciodată nu poți să fii extrem de sigur pe tine.

Larisa: Mhm, și ați spune că frica asta sau stresul pe care îl aveați înainte de examenul de admitere, de exemplu, era cumva alimentat de dorința voastră de a avea un rezultat bun sau credeți că era și o influență a profesorilor sau a părinților?

Mara: Eu personal cred că tot timpul așteptările mele au fost mai mari decât ale celor din jur și tot timpul a fost impresia mea că ceilalți așteaptă de la mine lucruri mari. Și da, într-adevăr, pentru toți colegii și profesorii eram, da, elevul de 10 și toți așteptau să iau 10 la examen. Dar n-am vrut să mă duc și nici n-am făcut asta să mă duc prea încrezătoare și apoi să fiu dezamăgită și să nu mă duc nici prea stresată și apoi să mă simt copleșită în timpul examenului. Și atunci cred că e important să fii cumva echilibrat, să ai emoții constructive și de la ceilalți să iei doar sfaturile bune. Și dacă simți că ceva ce cineva îți spune e prea mult pentru tine de dus, ar fi mai bine să te focalizezi pe niște lucruri mai încurajatoare. De exemplu, cred că atunci când cineva îți spune ceva de genul „O, tu sigur o să iei 10” nu este atâta de bine ca atunci când cineva ți-ar spune „dacă te concentrezi și ești atent, te vei descurca”, cred că asta e mai echilibrat puțin.

Rodica: Acuma că ne-ați povestit un pic despre cum a fost în sine perioadele acelea pentru voi sau acele momente specifice, puteți să ne spuneți și cum ați reușit să gestionați anumite emoții, din cele pe care le-ați trăit, anumite senzații, cum ați calmat poate anumite gânduri, apropo de ce ați spus că vă trecea prin minte?

Voluntar: Pot să zic că eu sunt unul din cazurile nefericite și nu am găsit nimic, absolut nicio soluție care să mă calmeze, mai ales că era o situație complet nouă pentru mine, adică nu mă mai întâlnisem așa ceva. Și la școală nu te învață ce să faci când ești pus într-o astfel de situație. Era complet nou și chiar n-am știut ce să fac. Bine, după, desigur, m-am informat și așa, dar atunci pe moment nu, nu știam ce să fac. În toți cei 8 ani de școală, nu mi s-au spus niciodată „uite ce trebuie să faci dacă ești într-o stare de stres sau așa”.

Rodica: Și într-adevăr, vorbim despre un eveniment anume, examenul de clasa a 8-a, care este important. Dar așa cum spui tu, câteodată poate ne lipsesc și anumite abilități pentru testările în general.

Mara: Cred că e important să ai experiențe legate de a fi într-un examen și a scrie. De-asta cred că pe mine cel puțin m-a ajutat faptul că am participat la foarte multe olimpiade și concursuri înainte de examen, pentru că m-am familiarizat cu atmosfera aia de lucru sub presiune și chiar și cu detalii de genul cum să așezi ideile în foaie sau cum să-ți gestionezi timpul. Și acela a fost un plus pentru mine și pentru că știam deja cum să gestionez astfel de situații. Dar în același timp, psihologic, nu pot să zic că eram cea mai puternică persoană și cred că e important să apelezi la lucruri de genul gânduri pozitive și detașare în momentul examenului, de oamenii din jur, de orice factor care te-ar stresa. Și cred că e bine, cel puțin asta funcționa la mine, înainte să-ți primești foaia cu subiectul să închizi ochii, să te gândești la altceva, să respiri adânc și să încerci să te concentrezi pe acel moment, să nu te gândești la rezultat.

Voluntar: Eu am avut istoric cu olimpiadele și m-a ajutat cu stresul pe partea asta, examenului în sine, dar mai mult, psihologic, m-au ajutat să vorbesc cu copii care deja au trecut prin capacitate sau oameni care au trecut prin mai multe examene și mi-au povestit cum a fost la ei cu emoțiile, ce s-a întâmplat, ce s-a întâmplat cu colegii lor, dacă au obținut un rezultat mai prost, ce s-a întâmplat cu ei, adică s-au mutat, nu s-au mutat, s-au înțeles mai bine cu colegii din clasa în care au ajuns. Cred că-i important să te interesezi sau mi-ar fi plăcut să am cumva din școală chestia asta, adică să vină elevi care au terminat la noi să ne povestească, să ne liniștească puțin.

Larisa: Da, cred că e foarte important elementul acesta de familiaritate pe care l-ați menționat. Într-adevăr, pe de-o parte puteți să vă familiarizați cu mediul de examen prin participarea la olimpiade sau la concursuri școlare, așa cum ați punctat și voi, dar credeți că ar mai fi și alte metode prin care am putea face în așa fel încât elevii să fie mai familiarizați cu stresul din preajma examenelor sau a testărilor, tezelor din timpul liceului?

Daria: Cred că este o diferență destul de mare între ce menționau fetele, de emoții constructive și un stres care te ajută să crești din punct de vedere psihologic, și o anxietate care te trage în jos de fiecare dată. Și cred că noi nu suntem învățați, în primul rând, cum să gestionăm stresul în general, niciun fel de emoție, nimic, și nici în familie. Personal, niciodată nu mi-a spus nimeni că “uite, de exemplu, exercițiile astea de respirație pot să te ajute dacă intri într-un atac de panică” și la școală nu s-a vorbit niciodată în clasa a 8-a de „uitați, când intrați în sala respectivă, asta o să se întâmple la nivel psihologic, poate să vi se întâmple chestia asta, dar trebuie să vă focusați pe altceva”. Pentru mine, personal, a fost faptul că eu mi-am setat pentru mine un target pe care nimeni altcineva nu-l știa, pentru ca nimeni altcineva să nu pună presiune pe mine să ajung la targetul respectiv și numai eu îl știam. Dar nu cred că este destul de vorbit cât de stresant poate să fie.

Larisa: Total de acord.

Mara: Aș vrea să adaug aici că ar exista probabil alternative la.. pentru a familiariza elevii cu atmosfera aceea stresantă și nu neapărat prin olimpiade sau concursuri, dar probabil cu, să zicem, cu o lună sau mai mult înainte de examen, elevii să nu facă doar meditații sau pregătire la școală pentru examen și eventual să li se prezinte în cadrul școlii, la sfârșitul orelor sau așa, ce spunea și Daria, ce se poate întâmpla în momentul în care intri în sală, cum te simți și să te pregătească pentru momentele acelea, cumva să te sfătuiască, să te facă să-ți dai seama că nu va fi doar o testare intelectuală din ce ai învățat, dar îți va testa și psihicul.

Larisa: Mhm.

Voluntar: La noi, de exemplu, am avut noroc de un profesor de română și o profesoară de matematică foarte dispuși să ne ajute și făceau pregătire înaintea orelor cu noi și pe materie, vorbim acuma, de intelectual, și să ne ajute să înțelegem dacă aveam întrebări, erau foarte deschiși la chestia asta, dar, de exemplu, n-a venit nimeni să ne spună, să facă pregătire cu noi, psihologică. 

Voluntar: Și noi am avut noroc de profesori super ok care ne-au mai povestit și ei puțin experiențele cu generațiile anterioare, doar că, ce nu mi-a plăcut mie, ne comparau destul de des și noi între noi, copiii, și cu generațiile trecute și e foarte aiurea pentru că nu suntem la fel, mai ales generație de generație, sunt subiecte diferite și cumva e deranjant că te gândești că, uite, anul trecut s-a intrat cu media asta, dar anul ăsta poate-s subiecte ori mai grele ori mai ușoare și e complet irelevant.

Rodica: Mulțumim pentru împărtășire! Acuma că ne-ați povestit un pic de experiența asta mai mare din clasa a 8-a, de la finalul clasei a 8-a, ce credeți că ați putea să luați ca învățăminte cumva din experiența respectivă, pe care după poate ați și reușit s-o transpuneți în anii de liceu în care ați fost, sau ce credeți că e de luat mai departe din astfel de experiențe?

Voluntar: Că lucrurile astea nu te definesc, asta cred că e singurul.. nu singurul, dar cel mai important lucru pe care l-am învățat. Că o persoană este alcătuită din atât de multe lucruri, încât nu poți să o reduci la un număr și o școală și un profesor. Sunt o grămadă de părți pe care un om le are și cred că evaluarea națională și în general foarte multe examene te fac să te simți de parcă e.. se termină lumea dacă nu iei o anumită notă sau dacă nu ajungi la așteptările pe care oamenii ți le-au impus.

Larisa: Mhm.

Voluntar: Mi se pare foarte important de reținut chestia asta că există lumină la finalul tunelului, adică mă simt foarte bine că am trecut peste asta și aș putea să gestionez în viitor situații de genul.

Amelia: Mie mi s-a părut foarte ironică pe moment. Toată lumea face ditamai cazul dintr-un examen. Dar deja peste 3 luni nimănui nu-i mai pasă, nici ție, nici profesorilor, nici părinților, absolut nimănui nu-i mai pasă.

Rodica: Poate că nimănui nu-i mai pasă de examen în sine sau de rezultatul în sine, dar emoția pe care o trăiește fiecare e autentică și rămâne acolo în experiența noastră.

Voluntar: Până la urmă, atunci când crești, nu o să mai ai parte neapărat de examene, dar tot o să fie acel stres doar că sub alte situații, poate atunci o să-l menajezi mai bine, poate că nu.

Patricia: Mi se pare foarte ciudat că nu-mi amintesc exact ceea ce s-a întâmplat, dar emoția încă e vie, adică parcă.. parcă am trăit-o acum 2 secunde, asta mi se pare cel mai ciudat. 

Voluntar: Și ce spunea Amalia, că nimănui nu-i mai pasă de examen în sine și cumva treci la următoarea chestie. Fiind acuma, terminând acuma clasa a 11-a, deja profesorii cred că de la începutul clasei a 11-a ne-au spus “învățați asta pentru că nu mai aveți timp să recuperați după aceea”, “faceți x”, “faceți y” și înțeleg, ne vor binele. Dar ca să ai atât de puțin timp pentru cât de mult efort ai depus, să te adaptezi la “noua viață”, între ghilimele, e greu.

Mara: Într-adevăr, cred și eu că dispare așa după o anumită perioadă, de după examen, dispare valoarea aceea pe care ai acordat-o înainte și te gândești de ce m-am stresat atâta. Dar emoția aceea cumva te-a marcat și probabil că mai rămâne după, și de-asta e important să înveți că la următoarele examene, care, da, sunt importante și acestea, și tocmai pentru că sunt importante, este important și să ai grijă de tine și să găsești cumva acel echilibru de care vorbeam înainte, în orice caz, nu doar la evaluare sau la bac, dar la orice testare sau examen din viața ta și să înveți să îți formezi emoțiile constructive și atenția la detalii. Cred că asta e până la urmă, esențial într-un examen. 

Larisa: Mhm. Și legat de partea asta de a lucra cu tine, așa cum ai spus și tu, Mara, de a-ți încerca să-ți schimbi perspectiva asupra lucrurilor. Cum credeți că s-ar putea ajunge în punctul acesta, având în vedere modul în care este structurată școala și sistemul de învățământ la momentul de față?

Voluntar: Cred că, în general, sistemul educațional este destul de rigid și foarte, nu vechi, dar înapoiat în anumite moduri. Cred că ar putea să fie mult mai bun decât este în momentul de față pentru că, în momentul de față, este făcut pentru majoritate, este făcut pentru oamenii care sunt, între ghilimele, din nou, “normali”. Este făcut pentru oamenii care n-ar avea nicio problemă, care sunt siguri pe ei, care se simt bine cu ei și nu sunt… nu se vorbește deloc despre atât de multe subiecte tabu din România pe care eu le-am învățat singură și pe care toată lumea, cred că, care le știe, le-a învățat singură. Legat de cum să-ți gestionezi stresul, legat de cum să știi că ai anxietate, a fost foarte îngrozitor faptul că nu știam ce mi se întâmplă și eu, în continuare, trebuia să țin prezentări și să mă comport de parcă nu am nimic, pentru că trebuie să-ți pui o mască și să te comporți de parcă ești ok. Cred că ar putea să se introducă în programă materii care chiar.. de care chiar este nevoie la nivel social și psihologic, unde să ne învețe metode de a gestiona stresul și metode de a te calma, metode.. ce să faci când ai nevoie de ajutor, când conștientizezi că ai o problemă.

Larisa: Mhm, de acord.

Voluntar: Și mai e o chestie că în școli sunt consilieri, psihologi. N-am auzit niciodată, adică e pusă o inscripție pe ușă și cam atât. Dar nu-ți spune nimeni: „uite, ai o problemă, du-te aici”, adică “o să fii bine după”, sau „du-te aici, încearcă să vezi cum e”. Nu, nu mi-a spus nimeni, nici măcar nu știu dacă există exact sau dacă e doar scris acolo pe ușă.

Rodica: E interesant cumva că se întâmplă lucrurile astea de care menționați voi, în contextul în care anxietatea e o emoție cu care fiecare dintre noi se confruntă. Într-adevăr că nu fiecare dintre noi ajunge să o trăiască la nivel disfuncțional, să zicem, dar e o emoție care apare frecvent și care maxim trebuie găsite variante prin care să se poată gestiona. Cu atât mai mult avem nevoie de variante prin care să putem vorbi deschiși despre asta și să învățăm, de când suntem mici, cum să gestionăm astfel de emoții.

Voluntar: În 10 ani de școală, am auzit o singură dată de sănătatea mintală, în clasa a 7-a, când doamna dirigintă a chemat-o pe consiliera școlii, dar a vorbit cumva vag despre cum să nu mai fii atât de stresat înainte de un test, adică cum să-ți programezi timpul și așa. Dar din nou, foarte vag. Și acum, într-a 10-a fac psihologie cu consiliera școlii și nu prea a adus acest subiect în discuție, până acum l-a adus deloc și mi se pare super ironic pentru că asta ne interesează pe noi mai mult, adică cum să rămânem noi sănătoși, mai ales fiind clasă de mate-info și așa. Dar chiar nu se vorbește deloc de sănătatea mintală decât dacă un alt profesor face demersuri și chiar nu mi se pare normal.

Mara: Și eu, fiind în clasa a 10-a, studiez psihologie la școală, dar nu este așa cum m-am așteptat, adică foarte mult accent se pune pe teorie și lucruri vagi legate de personalitate sau memorie. Dar cred că ar fi mai important, de exemplu, să îi înveți pe elevi, ok, mulți cred că nu știu ce înseamnă tulburarea obsesiv-compulsivă sau ce, unde se poate ajunge de la stres cronic, la ce tulburări poți ajunge. Și cred că e mai important să conștientizezi astfel de lucruri decât să înveți tot felul de definiții și clasificări și teorii din istoria psihologiei. Adică avem nevoie de lucruri actuale. Și știu că ni se spune de multe ori că noi suntem generația “fulg de nea”, așa se spune, că suntem foarte sensibili, dar eu cred că în societatea asta contemporană ne simțim copleșiți de foarte multe lucruri și tocmai de aceea n-ar trebui să ne fie rușine să vorbim despre ele și în școală ar trebui să punem mai mult accent pe sănătate mintală și cred că așa s-ar ajunge la performanțele așteptate, adică nu poți avea așteptări mari de la niște elevi care psihic nu sunt pregătiți să facă față.

Voluntar: Pe mine mă enervează că noi cumva am normalizat faptul că trebuie să te descurci singur cu propriile tale emoții legate de școală, adică dacă simți că te copleșesc, “problema e la tine”, adică “ești foarte slab dacă cauți ajutor”, nu ar trebui..”nu e o problemă destul de serioasă”, “alții au probleme și mai grave”, “alții sunt în depresie” și multe alte lucruri pe care le-am auzit, dar chiar nu e așa. Câteodată chiar nu poți să te descurci singur, mai ales fiind un copil, nu înțelegi ce ți se întâmplă.

Voluntar: Cred că faptul că ceva este stigmatizat și mai ales sănătatea mintală, ne.. cumva ne motivează să îl destigmatizăm, să vrem să îl destigmatizăm cel puțin, pentru că cred că noi avem un anumit simț al respectului care nu este neapărat cel pe care părinții noștri îl au sau rudele noastre, dar noi vrem să ne stresăm unii pe alții mai mult. Și știu ce spunea Mara de faptul că suntem numiți „snowflakes”, cred că chestia asta este din cauză că noi dăm să tragem la răspundere oamenii pentru greșelile pe care le fac și vrem să ajutăm oamenii să se dezvolte și să învețe și să se educe pe anumite lucruri pe care poate nu le știau înainte și asta include și educația despre sănătatea mintală, lucru pe care nimeni nu îl face în momentul de față, mai ales în sistemul educațional.

Larisa: Și credeți oarecum că anxietatea, spre deosebire de stresul normal și sănătos, în preajma unui eveniment de tipul unui examen, credeți că anxietatea în cadrul multor elevi se manifestă cel puțin parțial tocmai fiindcă nu se vorbește despre sănătatea mintală, nu există resurse și nu se conștientizează faptul că sănătatea mintală poate să joace un rol important în performanță?

Voluntar: Da, cred că sistemul e făcut în așa fel încât să nu ia în considerare oamenii care se simt așa și cred că mulți oameni, inclusiv eu, nu am avea anxietate dacă am fi fost învățați, atunci când a apărut prima oară, să o gestionăm și să ne descurcăm, să ni se spună că e ok să fii așa, gen nu.. mai este și stereotipul ăsta că ești nebun dacă ai chestii din astea, dacă mergi la psiholog, dacă vrei să mergi la psiholog, la consilierul școlii, cum era, pentru că nu cred că lumea se duce din cauză că îi este frică că o să-l vadă Xulescu pe hol și o să spună că, după aceea, „uite cine s-a dus la consiliul școlii.” Deci cred că sunt niște lucruri din punct de vedere social și al ierarhiei sociale din școli care împing oamenii care au un început de anxietate să fie și mai anxioși.

Voluntar: Eu cred că nu e un sistem incluziv, adică îți aruncă în față un model și, dacă nu ești așa, nu-i ok, adică trebuie să fii doar așa și nu există altă cale și dacă nu ești, tu trebuie să faci anumite lucruri ca să fii așa, adică e problema ta, nu e a lor.

Voluntar: Voiam să vorbesc puțin despre examenele care nu sunt Evaluarea Națională, Bacul, care sunt incluse în programă. Vorbim de testările care se așteaptă de la noi, gen Cambridge sau toate astea pentru limbile străine. Ca noi să plecăm în afară, trebuie să dăm testări în plus și este un efort în plus din partea noastră și cred că nu se acordă niciun fel de înțelegere legată de chestia asta. Este, din nou, un sistem foarte rigid și nimeni n-o să te ajute, e problema ta, e problema ta că vrei să le dai, dar dacă nu le dai, tu pierzi, adică e un cerc vicios în care intri. Și dacă vrei să le dai și vrei să îți depășești condiția, trebuie să faci în același timp în care gestionezi încă 10 materii la școală, în care ți se impun lucruri, și încă 7 la care se impune la toate să mergi la ele și să înveți.

Voluntar: Aș mai avea eu ceva de adăugat despre materia de examen în sine: mi se pare că ne axăm atât de mult pe notă și pe rezultat, încât uităm că ce se dă la examen e destul de nefolositor, adică nu rămâi cu prea multe, nici la română, nici la matematică. Nouă, cel puțin, profesorii, atunci când am intrat la liceu, au spus că nu le pasă de nota noastră din capacitate, pentru că nu arată nimic, nu arată că știm matematică, nu arată că știm română. Și la Bac se spune fix același lucru, că practic subiectele nu o să aibă treabă cu matematică sau cu română sau cu orice am da noi la Bac. Da, și asta mi se pare aiurea, pentru că de ce ai da un examen dacă pe tine, ca om, pe bază de cunoștințe, nu te dezvoltă cu nimic, doar ca să înveți ceva pe care o să-l uiți imediat?

Mara: Voiam să spun referitor și la ce a spus Amelia, că într-adevăr ni se spune că Bacul este examenul maturității, că e o treaptă foarte importantă. Și începem să ne întrebăm pentru ce ne pregătește mai exact, adică maturitatea înseamnă să știi în ce an a fost scoasă o anumită poezie sau tot felul de detalii legate de literatură sau să fii tu, ca om, matur? Adică, cred că te aruncă cumva așa în viață, fără să te învețe ce e esențial. Și, legat de stresul înainte de examene, da, cred că pentru mulți elevi este greu să își facă emoții constructive și stresul îi poate trage în jos, și de aceea cred că e foarte important ca în acel an, în clasa a 8-a sau în clasa a 12-a, să fie înlocuite anumite materii secundare, cum ar fi cu lucruri de genul pregătire psihică pentru ce va urma și canalizarea emoțiilor, a atenției, în așa fel încât să îi pregătești pe copii pe toate planurile și să-i înveți că da, e important examenul, dar e la fel de important ca ei să înțeleagă că viața lor nu se oprește la acel examen, nu acela e scopul lor final.

Larisa: Mulțumim mult pentru toate răspunsurile și contribuțiile de până acum! Ne apropiem de finalul episodului de astăzi și, în încheiere, fiindcă am vorbit despre examenul de clasa a 8-a, am vorbit despre testările din timpul liceului și, de asemenea, despre rigiditatea sistemului și cum nu se pune atât de mult accent pe cât ne-am dori pe sănătatea mintală și pe rolul factorilor psihologici în performanța școlară și în viața noastră personală, profesională. Voiam să vă întrebăm, pe final de episod, dacă ați putea schimba un singur element în sistemul educațional pentru a îmbunătăți sănătatea mintală a elevilor, care ar fi acela?

Mara: Cum am zis și înainte, aș scoate cel puțin în anii terminali, cel puțin, materiile care, cum să zic, au fost cumva secundare de-a lungul anilor și se poate comprima totul în primii trei ani de liceu, respectiv de gimnaziu, și le-aș înlocui cu mai multe ore de recreere, printre care sport, artă, tehnici de mindfulness, de respirație și ore în care să fie discuții foarte deschise legate de cum se simt elevii, deci să fie mai mult accent pe deschiderea asta legată de emoții și de sănătate mintală.

Voluntar: Eu aș vrea ca măcar dintr-a 5-a, o dată pe lună, fiecare copil să aibă ocazia să vorbească cu consilierul școlii și să spună cumva ce are pe suflet, poate nu știe încotro s-o ia, ce carieră să aleagă, poate a avut un conflict cu cineva la școală sau cu un profesor și e confuz, adică să îl ajute cineva să-și înțeleagă emoțiile, pentru că totuși e greu și lumea se așteaptă de la noi să înțelegem singuri.

Voluntar: Cred că aș schimba puțin modul de organizare al materiilor, adică mie mi se pare că sunt foarte multe materii în general și cred că sunt obligatorii, adică aș face ca fiecare om să-și selecteze un număr de materii în fiecare an, nu știu, 6, 7, câte consideră că poate să se concentreze și lucruri care chiar să-i facă plăcere. Din nou, dacă vrea să-și aleagă artă, poate să-și aleagă artă, dacă vrea să-și aleagă matematică de M1, mie-mi place matematica, vreau să-mi aleg matematică, dar nu-mi place fizica, adică sunt lucruri.. dar am 3 ore de fizică pe săptămână. E făcut unilateral sistemul, nimeni nu ne-a întrebat pe noi, de fapt, ce materii vrem să facem.

Voluntar: Eu cred că structura examenului ar trebui să fie schimbată, adică și la capacitate, și la Bac, totul se bazează pe memorat și nu e nimic creativ, și comparând cu celelalte țări și așa, măcar undeva e un exercițiu un soi de creativ, în România nu-i așa, cel puțin pe partea de limba și literatura română se bazează pe tocitul comentariilor și la capacitate și la bac, și dacă ar fi ceva mai creativ sigur ar reduce din stres, pentru că da, evident te duci acolo și faci ceva, scrii ceva pe care tu îl simți în momentul respectiv, decât ceva pentru care te-ai chinuit 3 ore să memorezi într-o sâmbătă, când puteai să faci complet altceva.

Voluntar: Sfatul meu pentru copiii de a 8-a este să aibă încredere în ei și să realizeze până la urmă că nu nota contează și ne definește, contează să ajungă într-un loc bun unde o să cunoască oameni cu aceleași interese ca și ei și unde o să poată să se dezvolte.

Voluntar: Pentru cei de clasa a 8-a, dacă pot să zic așa, aș vrea să le transmit multă liniște și pace și să se concentreze că nu examenul de clasa a 8-a te definește pe tine ca persoană.

Rodica: Mulțumim pentru toate răspunsurile pe care le-ați oferit și pentru destăinuirile pe care le-ați făcut, sperăm să aibă impactul pe care l-am dorit cu toții la nivel de organizație și să ridice problemele care trebuie ridicate! Vă mulțumim dacă ne-ați ascultat până aici și vă așteptăm la următorul episod. Până atunci aveți grijă de sănătatea voastră mintală!