Borderline – cu un picior mereu la război

Author: Sophie Black

© Erin Aniker

Manipulatori. Haotici. Instabili. Iraționali. Hipersensibili. Extremi. Toxici. Așa ni se spune.

Oamenii cred că suntem de neiubit. Încearcă să stea departe de noi ca să nu îi distrugem, ca nu cumva să-i scoatem afară din zona de confort. Relațiile nu sunt pentru noi. Sunt pentru cei stabili emoțional.

Borderline este o tulburare de personalitate.

În primul rând, trebuie să știi că cea mai mare diferență dintre tulburările de personalitate (borderline, narcisistă, antisocială, schizoidă, etc.) și cele de stare (precum depresia și bipolara,) este că primele se manifestă în multiple contexte ale vieții, de multe ori pe neașteptate, și afectează calitatea vieții în familie, școală, carieră, cuplu, etc, pe când tulburările de stare se manifestă în fața anumitor situații specifice, factori declanșatori și gânduri automate. Tulburările de personalitate încep să fie vizibile din adolescență; cele de stare pot apărea oricând în viață și se manifestă periodic. De cele mai multe ori, tulburările de personalitate se pot diagnostica doar de la 18 ani. Se crede că acestea au ca rezultat o viață mai haotică decât tulburările de stare.

În tulburările de stare, efectele sunt declanșate de anumiți factori externi sau interni și se resimt pe o anumită perioadă de timp (de exemplu câteva zile). În Borderline însă, tulburarea e mereu acolo – stările pe care le dă, sentimentele intense, acțiunile incontrolabile nu vin și pleacă, ci se pot activa în orice moment al unei zile, ba chiar de câteva ori pe oră. Tulburările de personalitate pot fi resimțite oricând, simptomele sunt mereu prezente, iar pentru mine nu trece o zi fără să am un episod de borderline.

Tulburarea de personalitate borderline (BPD din engleză) este o condiție mintală care afectează modul în care gândești și în care te simți vizavi de tine însuți și de cei din jur, cauzând probleme în funcționalitatea vieții de zi cu zi. “Borderline este ca un balansoar, iar persoana care suferă de această tulburare se află aproape mereu pe ambele părți ale balansoarului. Și sus, și jos; și bine, și rău; și da, și nu”.

Pe scurt, Borderline înseamnă un război constant!

Nu am ales asta!

Această tulburare vine de cele mai multe ori din cauza traumelor din copilărie, a atașamentului dezorganizat față de părinți și din cauza faptului că nu ne-au fost îndeplinite cele mai fundamentale nevoi când eram copii. În plus, ne-am și născut cu o predispoziție genetică de a fi hipersensibili, cu emotivitate mai intensă decât a oamenilor “normali”. În mod special, Borderline înseamnă o doză mare de invalidare încă din anii copilăriei, care, pentru mulți, probabil a sunat cam așa: „Dar ce ți-am făcut?”, „Nu te mai plânge atât că nu ai nimic, îți trece până te măriți.”, „N-ai muri pentru atâta lucru!”, „Alții o duc mai rău”. Toate aceste fraze și multe altele folosite de către familiile din România afectează psihicul unui copil, chiar dacă suntem atât de obișnuiți cu ele încât nu ni se par mare lucru. Invalidarea este abuz psihologic! Da, abuz.

© Reina Gattuso

Cum e să trăiești cu BPD zi de zi

Imaginează-ți că ai emoții atât de intense încât te dezabilitează fizic. Acum imaginează-ți, peste asta, să te simți rușinat, jenat și vinovat pentru că ai avut acele emoții în primul rând. Se dă o luptă constantă în capul nostru.

Nu am vrut să mă nasc hipersensibilă și emotivă, nu am vrut să trec prin toate traumele prin care am trecut, nu am vrut să simt toate emoțiile distructive pe care le-am simțit, nu am vrut să aplic toate tentativele de suicid pe care le-am aplicat, nu am vrut să fiu rănită de toți oamenii care m-au rănit și nu am vrut să-i rănesc nici eu pe alții la rândul meu. Dar când vine vorba de Borderline, emoțiile mele nu sunt în controlul meu! Iar acțiunile sunt activate de către emoții, așa că nici măcar pe ele nu le pot controla, decât până la un anumit nivel foarte mic.

Mă trezesc în fiecare dimineață gândindu-mă “Ce o să primesc azi? Disociere? Paranoie? Furie? Colaps emoțional? Euforie? Impulsivitate? Anxietate? Cine știe… Dar probabil le voi primi pe toate și le voi trăi pe toate într-o singură oră, așa cum se întâmplă de obicei. Depinde de câte triggere* se hotărăște viața să îmi dea astăzi.”

Eu sunt un caz avansat de BPD, asta înseamnă că prima tentativă de suicid a apărut deja din primul an de adolescență, și simptomele se agravau cu fiecare an. Până la vârsta de 25 de ani, tulburarea continuă să progreseze. În mod normal, abia de la 25 de ani o persoană cu BPD începe să aibă și episoade de grandomanie împreună cu gânduri pozitive (în sfârșit). Ei bine, eu am trecut deja printr-un astfel de episod, și am 20 de ani.

De când eram copil, nu am simțit că aparțin nicăieri. Nu am știut niciodată cine sunt cu adevărat, nu mi-am regăsit identitatea în nimic deși am încercat multe lucruri.

Nume diferite? Bifat. Culori de păr ciudate? Bifat. Personaje din filme? Bifat. Prieteni imaginari? Bifat. Tot felul de religii? Bifat. Dar totuși, cine sunt? Aceasta e o întrebare care nu m-a părăsit niciodată și m-a ținut de multe ori trează noaptea. Imaginea de sine este mereu proastă. Oricât de mult aș urî pe cineva care poate că mi-a distrus viața, mă urăsc pe mine cel mai mult. Fără niciun motiv rațional. Dar asta îți face trauma și abuzul, și asta face Borderline.

Am un sentiment de vină constant. Am abilitatea de a scoate pe cineva din viața mea fără să vreau cu adevărat, ci pur și simplu din cauza acțiunilor și emoțiilor pe care nu le pot controla. Sunt orbită de o ceață mintală atunci când disocierea este prezentă. Sunt într-o criză emoțională continuă și niciodată nu mă simt în siguranță. Nu sunt capabilă să tolerez propria mea companie. Și să nu mai vorbesc despre episoadele psihotice, care, deși în cazul meu nu sunt frecvente, când se întâmplă totul este atât de vivid, atât de real, încât următorul episod în care intru este de PTSD (stres posttraumatic) combinat cu depresie, și durează vreo două săptămâni în care nu mă pot mișca prea mult, abia vorbesc, sunt (ușor) iritabilă, etc.

Se poate mai rău de atât?

Aparent da, pentru că Borderline vine cu impulsivitate la nivel mare. Probleme grave de furie, la extreme. Când mă înfurii, nu este un proces, ca o flacără care se extinde într-un foc mistuitor. Pot să fiu calmă, iar în următoarea secundă pot deveni o bombă explozivă. În cazul Borderline-ului sever, scânteia nu pornește flacăra, ci mai degrabă declanșează bomba direct.

De asta suntem stigmatizați și numiți “nebuni” și „excentrici”, pentru că răbufnim “din nimic”, din lucruri considerate mărunte, dintr-odată, fără nici un avertisment. Iar apoi ne liniștim la fel de repede. Este o schimbare constantă a stărilor de spirit. Un ciclu vicios toxic și autodistructiv. Să trăim zi de zi este extrem de obositor.

Pași spre funcționalitate

Singurul mod prin care se poate face față Borderline-ului este prin psihoterapie și medicație în unele cazuri, iar în cazul meu, ar dura minim 5 ani până să ajung la stadiul de adult funcțional capabil să facă față vieții „normale”, asta cu 2 ședințe pe săptămână, dacă nu ar fi și alte probleme psihice la care trebuie să lucrez.

Totuși, dacă citești asta și ai sau crezi că ai Borderline, să nu îți fie teamă să cauți un psihoterapeut. Nu sunt mulți specializați pe Borderline în țară, și ai putea să te simți descurajat.

Nu este vina ta că ai o tulburare mintală, dar e responsabilitatea ta să încerci să te faci bine. Go for it! Nu te da bătut/ă, găsește persoana potrivită. Eu sunt recunoscătoare că am găsit pe cineva în Cluj destul de deschis la minte încât să lucreze cu mine și pe alte tulburări mai stigmatizate decât majoritatea. Poți face asta!

© Trina Dalziel

Cum să susții o persoană cu BPD

Fii atent la subiectele mai sensibile și la factorii declanșatori (triggers*) speciali pentru Borderline.

Dacă cineva e iritabil sau vorbește mai puțin ca de obicei, noi vom crede automat că e vina noastră sau că celuilalt nu-i pasă, dar de cele mai multe ori nu are legătură cu noi.

Nu lăsa loc pentru interpretare în comunicare! Interpretăm toate evenimentele din jur. De exemplu, dacă pierdem autobuzul, ne gândim automat că totul va fi un dezastru. Dacă partenerul spune ceva negativ despre propria persoană, vom internaliza și vom crede că noi suntem persoane oribile. Dacă nu vorbește cu noi, ne simțim abandonați.

Învață tot ce poți despre comunicarea în Borderline!

Click aici pentru o sursă de încredere (site-ul este în limba engleză).

Orice ne face să ne simțim respinși, criticați sau abandonați este un factor declanșator automat care poate duce la un episod de Borderline plin de furie, impulsivitate, frică, autovătămare și chiar gânduri sau tentative suicidare.

ATENȚIE!

Sărbătorile mari pot fi un factor declanșator puternic pentru cei cu Borderline, în special Crăciunul, din cauza atmosferei de fericire, a familiei, cadourilor, etc. Oamenii ne spun că ceva e greșit cu noi dacă nu iubim Crăciunul sau nu vrem să ieșim afară la zăpadă. Da, ceva este greșit cu noi: am fost traumatizați de mici, de membrii ai familiei și nu suportăm flashback-urile care vin în perioada sărbătorilor. Let us be!

În final, nu uita că fiecare persoană, creier, experiență traumatică sunt diferite, de aceea trebuie să depui puțin efort să înveți factorii declanșatori ai persoanelor dragi ție.

Dacă ai fost diagnosticat cu borderline sau te regăsești în acest articol, asta e pentru tine:

“Borderline e ca o perdea peste fereastra sufletului. Sufletul tău este întunecat, înnorat. Dar nu e din cauza ta. Să nu uiți niciodată după ce tânjește cu adevărat inima ta. Să nu uiți niciodată cine ești, ce ești și cât de profund ești. Tu nu îți găsești plăcerea în superficialitate. Tu te bucuri să te scufunzi în profunzimile vieții. Acolo aparții și este atât de frumos. Să nu lași pe nimeni să-ți spună altceva, nici măcar tulburările tale.” (de Tough).


Alte resurse:

Site-ul autoarei pentru destigmatizarea tulburarilor mintale: https://imultidimensional.wordpress.com

Interviu in engleză cu un psihiatru despre cum să identifici caracteristicile majore ale tulburării borderline: https://youtu.be/to5qRLRSS7g

Articol în engleză despre diferența dintre o tulburare de personalitate și o tulburare de stare: What’s the Difference Between a Personality Disorder and a Mood Disorder? | Promises Behavioral Health

*Trigger = “declanșator”, un factor iritant care provoacă reacții emoționale automate. Un stimul care poate determina experiențe, gânduri și stări negative intense într-o persoană.

Related posts

anorexiabulimiapersonal storytherapyeating disorders

Cum tulburările alimentare mi-au furat adolescența

Este foarte cunoscut că perioada adolescenței, când toți “înflorim” și încercăm să ne descoperim calitățile și cine suntem cu adevărat, poate veni cu anumite dezavantaje. E perioada în care ne dezvoltăm atât mintal cât și fizic, luând anumite decizii care par normale, dar care pot ajunge să ne marcheze pe viață

self-carestresseating disordersbulimiapersonal storyrelationships

Obsesia corpului perfect. De la dietă la bulimie.

Privind retrospectiv, nu am fost niciodată un copil cu probleme de greutate. Am început să îmi conștientizez corpul în școala primară, cam pe la 7-8 ani. Când a intervenit pubertatea și au început să îmi crească sânii am luat-o efectiv razna