Trauma

Pătrund alături de copil într-o încăpere aproape goală. Mă străpunge instant un miros puternic de var, care îmi făcea plăcere odinioară. O ușă albă ni se înfățișează. Aceasta se înalță de la jumătatea camerei, iar, după ea, se așterne tăciunele întunericului. Nu mai pot distinge decât câteva șoapte care îmi dau fiorii pe șira spinării.
Ce loc înspăimântător. îndrugă copilul.

CAPTIVITY

I woke up laying down in this empty white room, I raise my head to look around, there’s nothing, nothing except this cold feeling and a window. How can a place feel so safe and so unwelcoming at the same time?

I can’t breathe, I want to run, I have to run. I look outside too see such life and vibrant colors so I run in full speed towards the window, I’ll break this down, if it doesn’t break me first, but this window opened itself. With a grin on my face, one foot inside, one foot outside almost touching the ground, I’m brutally pulled back, with the same force I wanted to escape.