Mi-ai fost jumătate de iubit,
Jumătate de bărbat,
Jumătate de om;
Pentru că demult, cândva, întregul tău
E posibil să fi fost lepădat chirurgical,
Dar nu știu cât de fină e mâna sorții pe bisturiu, Pentru că a scos fix partea benignă.
Sau, poate, cine știe,
Așa te-ai născut, fiind damnat
La o viață de neajunsuri și stavile
Doar că, lipsindu-ți un ochi,
Nici măcar să vezi propria-ți soartă
Nu mai poți.
istoria se repetă
șapte ani de când tragedia de la colectiv s-a așezat comod în inimile noastre precum o tumoră
dezgropăm amintirile cu acele corpuri carbonizate
cu acele cicatrici care nu pot fi șterse
cu acele mărturii care ne-au făcut să plângem
colectiv s-a murit și colectiv s-a supraviețuit
numai colectiv nu știm să evităm alte tragedii
intrinsic sense of self,
perplexing but plain,
empty but expected not to be.
constant within the ceaseless shifts,
chaos within the placid glimpses of stiffness.
desultory, bewildering desires
of being perceived,
of not being perceived.
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
