istoria se repetă
șapte ani de când tragedia de la colectiv s-a așezat comod în inimile noastre precum o tumoră
dezgropăm amintirile cu acele corpuri carbonizate
cu acele cicatrici care nu pot fi șterse
cu acele mărturii care ne-au făcut să plângem
colectiv s-a murit și colectiv s-a supraviețuit
numai colectiv nu știm să evităm alte tragedii
știrile de la ora opt
peste 100 de morți în urma unei petreceri de Halloween în Seul
s-au îmbulzit s-au călcat în picioare s-au lăsat duși de val
strada ca un cimitir
spune prezentatoarea de la știri cu zâmbetul pe față
de parcă ar fi mândră de imaginea asta oribilă
două minute în care se vorbește despre victime apoi minute bune în care se vorbește despre Elon Musk și Angelina Jolie
de parcă dintr-o dată acele victime au revenit la viață
trecem peste moarte prea ușor
ne acoperim ochii inimii și o amăgim că în lume există numai frumusețe
dar nu-i așa
există suferință și moarte și oameni care se calcă în picioare pentru a ajunge nicăieri
colectiv acum șapte ani
seul acum
ca un fel de pomană adusă românilor pierduți prin fum
