Atunci când moare o mamă, ea lasă în urma un fenomen, o reacție, un joc de domino.
Moartea ei se propagă ca undele în apă atunci când arunci o piatră.
Primii care iau în plin șocul sunt copii.
Când moare o mamă, aceștia își pierd acest statut. Ei nu mai sunt copii. Devin orfani, indiferent de vârsta pe care o au.
//Mi-aș dori să știu ce faci acum. Uneori mă gândesc că mi-ar plăcea mai mult să văd ce faci acum. Nu ar fi ca filmele și serialele pe care le văd de zeci de ori, mereu aceleași. Aș aștepta fiecare episod cu frică și nerăbdare, pentru că aș ști că e singurul serial pe care nu îl pot revedea sau pe care nu-l pot asculta pe fundal când, la opt seara, încep să șterg praful și să lustruiesc podelele. Nu știu de ce, mai nou, amân curățenia până când se înserează. Poate pentru că seara e cel mai dificil moment al zilei. E un răgaz de jumătate de oră – o oră, când mașinile parchează în curtea blocului, când metroul se golește și lumea ajunge acasă.
Let me extend you the pleasure of a glimpse
A picture of the maddened maggots crawling through my dreams, Eating away, a brain so flayed, and so terribly afraid
Of sunken thoughts, like krakens waiting for a ship to raid;
A parade of people held against the walls of the northern railroad station Carrying their chains towards the trains for camps of concentration,
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
