Scut antirachetă
Georgeta se bucura, într-un fel pe care doar ea îl înțelegea în acele momente, că fiica ei a murit. Nu ar fi recunoscut asta cu voce tare, ferească sfântul! Însă știa și ea că toată lumea din sat o compătimea pentru viața pe care o avusese alături de singura ei fată. Maria era nebună – lucrul ăsta îl știau vecinii lor, bețivii care își lăsau toată pensia la cârciumă, șoferii autobuzelor care opreau în stația din centrul satului, preotul. Iar dacă era cineva care să nu fi știut deja că Maria „are probleme cu capu’, maică”, persoana aia ar fi înțeles că nu are toate țiglele pe casă doar din modul în care femeia cu părul alb, tuns scurt, trăgea cu un pistol roșu de jucărie în avioanele care se ascundeau printre nori, în timp ce vocea reda impactul cu fuselajul: Poc, poc, poc! Pauză. Poc, poc, poc!
