Discursul
Să nu crezi că e o plăcere să privesc un scaun gol în seara asta, mamă. Voiam să te fac mândră de mine, să mă urmărești cu ochelarii tăi de vedere la distanță și să-mi analizezi rochia cu paiete și pantofii cu toc în timp ce urc pe scenă, în lumina reflectoarelor, pentru a-mi primi trofeul. Sunt convinsă că în timp ce degetele mele ar fi atins plăcuța inscripționată cu „Jurnalistul Anului la categoria Sănătate”, ți-ai fi notat într-un colțișor special al memoriei tot ce se afla pe farfuria cu aperitive, tipul de vin care se servea în paharele de cristal și ce fel de prăjituri erau etalate la candy barul de lângă scenă.
