Găuri în șosete

Nu îmi plac șosetele, dar obișnuiam să le ador. Aveam zeci de perechi de diferite culori și modele, le-am ascuns pe toate în sertarul de sub oglindă. Nu ajung des la el, dar nu pentru că este prea bine ascuns, ci pentru că mă tem. Nu îmi mai e de mult timp frică de șosete, doar de ce se află deasupra ascunzișului lor, mai bine spus, ce e poate afla dacă mă aproprii prea mult.

Am învățat să măsor unghiurile și să calculez arii doar pentru a îmi putea pune șosetele în picioare. Nu mă mai văd de mult timp pe mine când trag materialul peste haluce, iar ochii care supraveghează întreaga acțiune nu îmi mai aparțin doar mie.

Conversații?

Crezi că te descurci tu singură acolo? Nici nu poți să vorbești cu cineva.

nu trebuie să vorbesc neapărat. o să tac.

Și când vei sta cu oamenii ăia în casă o să taci? Te primesc la ei chiar dacă ești o străină și tu vrei să taci? Te vor crede arogantă. Rece. Rea.  

și nu sunt?

Ba da. Ești. Așa ești cu adevărat.

Amor omnia vincit

port pe umeri un imens bagaj emoțional,
pe care trebuie să îl deschid cu mare prudență
și să scot pe rând din lucruri
atunci când întâlnesc pe cineva nou
de frică să nu îl înspăimânt.