Tușesc praf.
Mă întreb de ce…
Dar răspunsul e evident.
Am sufletul părăsit
De mine, de El, de toți.
Tușesc praf.
Să mă sperii sau să reacționez normal?
Sunt obișnuită să nu mai simt nimic.
E gol și trist acolo înăuntru.
Deschid ochii în acea zi, parcă îi deschideam pentru
prima oară
E clar și văd bine, era ea
Prin ochii-i limpezi citesc un zâmbet
Râde și îmi cânt-un cântec
Emană siguranță și știu că voi fi bine
Strâns la pieptu-i ea mă ține
Inima-mi e caldă, sufletu-mi surâde
E bine și mai râd.
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
