O altă față a depresiei

~ 3:38 dimineața ~
Stau pironită de soartă, cu ochi strălucitori rezemată de perete, fiind spectator al umbrelor diafane și a vocilor difuze ce nu încetează din a produce o hărmălaie amețitoare în capul meu. Corpul îmi tremură ușor, fiindu-i parcă frică de ceea ce urmează să se întâmple în interiorul meu. Stau așa de mai mult de o jumătate de oră fără să fii mișcat măcar privirea piezișă mai spre stânga. Nu mai suport starea asta indescriptibilă care mă face să îmi pierd mințile puțin câte puțin. Revin la realitate cu greu, făcând mișcări scurte și bruște voind să scap de tot infernul din mine.