Tag: durere

Ce împletește ea ziua, eu desfac seara. A doua zi dimineață îi dau din nou ghemul cadou. Se bucură că poate să împletească ciupici la nepoți și se pune pe treabă cu același entuziasm. Nu-i face mai mari de-o palmă, că doar așa vă mai știe, de copii mici; atunci când vă mai știe. 

Pe mine se enervează cel mai des, că sunt mereu aici pe capul ei, în gospodăria ei. Se supără că i-am schimbat prin casă, eu, care nu i-s decât noră, că nu fac cum trebuie una sau alta și îl cheamă pe Victor să rezolve. Lui i se plânge și de el ascultă. Nu știu ce-o să facem când n-o să-l mai știe nici pe el.

Am lăsat Solenza la buza dealului. Anca a sărit din mașină ca din arc, cu rucsăcelul Minnie în spate și cu ursulețul vechi de pluș în mâna dreaptă. 

– Tati, ce bine că nu i-am spus lui mamaie că venim, să vezi ce surpriză îi facem! Și mă bucur că l-am luat și pe Ursulache cu noi, el nu a fost niciodată la țară, a spus Anca. 

Fii-mea de opt ani râdea cu gura până la urechi și juca când pe un picior când pe altul, cu zulufii blonzi strălucind în lumina soarelui.

Anca a și zbughit-o pe deal în sus și pantofii grena de lac s-au umplut imediat de colbul drumului bătrân, de țară. Am urcat și eu încet dealul.