Tag: depresie

~ 3:38 dimineața ~
Stau pironită de soartă, cu ochi strălucitori rezemată de perete, fiind spectator al umbrelor diafane și a vocilor difuze ce nu încetează din a produce o hărmălaie amețitoare în capul meu. Corpul îmi tremură ușor, fiindu-i parcă frică de ceea ce urmează să se întâmple în interiorul meu. Stau așa de mai mult de o jumătate de oră fără să fii mișcat măcar privirea piezișă mai spre stânga. Nu mai suport starea asta indescriptibilă care mă face să îmi pierd mințile puțin câte puțin. Revin la realitate cu greu, făcând mișcări scurte și bruște voind să scap de tot infernul din mine.

În dimineața de după ce m-am sinucis, m-am trezit. M-am trezit fără să vreau să mă culc la loc, pitit sub cearșaf, cu nările nădușind, cum obișnuiam să fac mereu, tânjind după liniștea pe care mi-o promitea somnul, departe de gândurile ce-mi asaltau mintea. M-am întins, mi-am ascultat oasele crâcnind, mi-am văzut, privind peste abdomen, degetele de la picioare atingând plinta de la capătul patului. Mi-am văzut corpul urnindu-se, dar nu l-am simțit, așa că am făcut ce a făcut și el – mi-am înfipt picioarele în papucii grăunțoși de casă; mi-am netezit cuvertura peste așternuturile boțite ale patului, știind că n-o să mă mai întorc niciodată înapoi în el; mi-am adus la gură paharul plin cu apă așezat pe noptieră, lângă cărțile citite pe jumătate, cu paginile urecheate și pasajele subliniate; mi-am potolit setea din gâtul ca șmirghelul de uscat.

ieri. ce zi o fi fost. 14.09.2021. de când m-am angajat nu mai știu ce zi e, dacă e măcar weekend sau nu, mereu când e a patra zi de lucru simt că e joi, chiar dacă e de fapt marți sau ceva.

m-am trezit la 10, după un somn de 5 ore. am început romanul lui matei vișniec, sindromul de panică în orașul luminilor. primele capitole deja conțin una dintre dilemele mele: au străduințele noastre vreun sens, ar trebui să aspirăm la succes sau doar să ne bucurăm pur și simplu de viață? ar trebui să aspiri la scrierea unui roman bestseller sau la a călători sau la a te îmbogăți (sau la orice altă chestie goală reprezentativă pentru ideea de succes în ziua de azi), sau e chiar mai bine să ai un job de doi lei, să nu publici nimic, să nu aspiri la nimic, doar să citești sau să asculți muzică sau ce o mai fi în stare să aducă măcar o fărâmă de fericire cuiva în ziua de azi.