„Temple”
Alambicate oase puse unul peste altul,
Piele plina de sange… muschi prinsi cu lanțul;
Mă uit cu tristețe la corpul asta în fiecare dimineață…
Apatic mi se întoarce stomacul, mi se face greață.
Nu mai sunt locuri de icoane pe plămânii mei
Și nici ofrande pentru zei
Și nici colțuri iluminate, oglindite ziduri pline de cristale.
Amarnic. s-au transformat în ruine și ziare.
Prea slabă! Prea fadă! Prea pală! Prea eu!
