Acum opt ani mintea mea
era un insectar de albine
făcut de un puști ce înfigea
boldurile doar într-o aripă
lumina se așeza pe firele de
electricitate
ca untul pe o felie de pâine fierbinte
un semn secret & câteva cuvinte rostite
în oglindă
pentru persoanele pe care le cunoșteam
un fel de la revedere forțat
în care trupul a devenit o minge
de ping-pong călcată
Apa curge şi se-nalță,
Valuri-valuri mici creează,
Ea se mişcă, mă străpunge,
Ea mă frige ş-apoi fuge.
Zgomotul mă-nfundă adânc,
Ţipetele mă străpung,
Apa creşte şi cu ea,
Creşte şi durerea mea.
cuvintele îmi ard pe piele
le-am scrijelit chiar eu, cu mâna
și văd cum sângele se scurge
în chiuveta post-belică, ante-apocaliptică
mă gândesc că sunt prea eu
și n-ar trebui
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
