Tag: anxietate

„De mică am fost perfecționistă. Mereu îmi făceam temele. Îmi amintesc că în clasa întâi am uitat să îmi fac o temă la româna și m-a certat învățătoarea atât de rău încât îmi înghițeam lacrimile. Dacă băteam cu un deget pe masă, apoi trebuia să bat cu toate. Aveam ticuri nervoase. Dintotdeauna mi-a plăcut să învăț și să aflu lucruri noi, mereu am fost prietenoasă și extrovertită. Asta până când am început să fiu hărțuită de colegi prin clasele primare pentru felul în care arătam. Eu până atunci nu avusesem nicio problemă cu fizicul meu. Dar când am început să aud glume pe seama înălțimii mele, pe seama modului în care sunt eu construită, am început să mă gândesc „de ce râd de mine? Trebuie să arăt altfel?”.

Vântul bătea cu aspritate, parcă prevestind apropierea lui Nicanor de Elysium. Pierduse de mult noțiunea timpului, neștiind dacă au trecut săptămâni sau luni de când și-a părăsit liniștea și siguranța propriei case. Toți prietenii săi îl avertizaseră în legătură cu capcanele pe care pădurea le ascundea în desișul său. Pentru moment, călătoria sa era una pe cât se poate de monotonă însă poveștile apropiaților săi îl nelinișteau. Această anticipare constantă a pericolului îl consuma pe Nicanor. Nopțile se simțeau infinite din cauza insomniei iar mintea începea să îi joace feste în mod constant: fiecare sunet auzit îi făcea inima să bată cu o rapiditate pe care nu o mai experimentase până atunci.

Crezi că te descurci tu singură acolo? Nici nu poți să vorbești cu cineva.

nu trebuie să vorbesc neapărat. o să tac.

Și când vei sta cu oamenii ăia în casă o să taci? Te primesc la ei chiar dacă ești o străină și tu vrei să taci? Te vor crede arogantă. Rece. Rea.  

și nu sunt?

Ba da. Ești. Așa ești cu adevărat.