10 octombrie 2020
„De mică am fost perfecționistă. Mereu îmi făceam temele. Îmi amintesc că în clasa întâi am uitat să îmi fac o temă la româna și m-a certat învățătoarea atât de rău încât îmi înghițeam lacrimile. Dacă băteam cu un deget pe masă, apoi trebuia să bat cu toate. Aveam ticuri nervoase. Dintotdeauna mi-a plăcut să învăț și să aflu lucruri noi, mereu am fost prietenoasă și extrovertită. Asta până când am început să fiu hărțuită de colegi prin clasele primare pentru felul în care arătam. Eu până atunci nu avusesem nicio problemă cu fizicul meu. Dar când am început să aud glume pe seama înălțimii mele, pe seama modului în care sunt eu construită, am început să mă gândesc „de ce râd de mine? Trebuie să arăt altfel?”.
