Dependențele și cum ne afectează viața

Cuprins:

• Ce sunt dependențele?
• Cât de des sunt întâlnite?
• Cauze și factor de risc
• Tipuri de dependențe
• Cum se manifestă?
• Tratament
• Ce să fac dacă am simptome?
• Ghid pentru apropiați

---

Ce sunt dependențele?

Adicția sau dependența este o tulburare de sănătate mintală caracterizată prin nevoia persistentă și intensă de a consuma o substanță (de exemplu, tutun, cofeină, alcool sau alte droguri) sau de a se angaja într-un comportament (cum sunt pariurile și jocurile de noroc, jocurile video, cumpărăturile sau utilizarea pornografiei), până în punctul în care acest lucru poate dăuna sănătății psihice, celei fizice sau relațiilor cu cei din jur. La început, consumul sau comportamentul oferă o stare de bine, calm, fericire și plăcere și poate reduce simptomele de stres, neliniște sau anxietate, motiv pentru care persoana repetă comportamentul adictiv. Pe termen lung totuși, acesta devine principalul obiect al preocupărilor ei, rezultând în pierderea controlului și efecte negative asupra sănătății mintale, fizice și relaționale și afectând siguranța personală. [1]

Cât de des sunt întâlnite?

În general, datele de prevalență a adicțiilor sunt rare în România. Mai des întâlnite sunt datele legate de consumul diferitelor substanțe, consumul ridicat putând fi un indicator al riscului de adicție.

1. Consumul de droguri

În privința consumului de droguri, date din 2024 de la Agenția Națională Antidrog [2] arată că:

• 12,8% dintre români (15-64 ani) au consumat cel puțin o dată droguri ilicite, iar 5,7% au consumat în ultimul an;
• Canabisul este cel mai frecvent consumat (7,8% o dată în viață, 4,3% în ultimul an, 2,5% în ultima lună);
• Stimulanții (cocaină, ecstasy, amfetamine) au prevalențe sub 1%, dar cauzează ~23% din urgențele medicale;
• Heroină/opioide: 0,5% o dată în viață, 0,3% în ultimul an; ~7.600 consumatori injectabili în București;
• Noi substanțe psihoactive (NSP): ~1,3% au consumat (vârsta cea mai frecventă de debut: 18 ani); 16,7% din noile cazuri de tratament pentru consumul de droguri (majoritatea sub 24 ani).

2. Consumul de alcool

În privința consumului de alcool, o analiză din 2025 de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) menționează că 2,9% din populația de 15 ani sau peste declară consum excesiv în fiecare zi, iar 28,3% declară cel puțin un episod de consum excesiv în fiecare lună. [3]
De asemenea, un alt raport al INSP din 2022 arată că frecvența dependenței de alcool este estimată la 2% dintre bărbați și 0,6% dintre femei în populația României. [4]  Cu toate acestea, este important de menționat că prevalența dependenței de alcool poate fi subestimată în datele raportate, din cauza factorilor culturali, a normelor sociale și a stigmatizării asociate recunoașterii consumului problematic.

3. Consumul de tutun

În ceea ce privește consumul de tutun, un raport al INSP din 2024 [5] prezintă următoarele estimări:

• Frecvența fumatului zilnic în rândul persoanelor cu vârsta de peste 15 ani e de 18,9% (comparabilă cu media europeană – 19%);
• 3,8% dintre persoanele cu vârsta de peste 15 ani fumează mai mult de 20 de țigări pe zi;
• Fumatul zilnic este mai frecvent în rândul bărbaților față de femei: 24%, respectiv 15%;

Cea mai mare frecvență a fumatului zilnic se întâlnește în grupa de vârstă 25-34 de ani – 26,6% (mai mare decât media UE de 23.4%); prin comparație, doar 8,3% din adolescenții români (15-19 ani) fumează zilnic (sub media UE de 14.1%)

4. Dependențele comportamentale

Prevalența dependențelor comportamentale este mai greu de măsurat, în mare parte deoarece oamenii, de obicei, consideră că implicarea lor excesivă în anumite comportamente nu este problematică atâta timp cât acestea par inofensive. Cu toate acestea, Organizația Mondială a Sănătății estimează că 1,2% din populația adultă a lumii are o adicție la jocurile de noroc. [6] Date din România arată o prevalență de 2,6-4% a utilizării patologice a jocurilor de noroc în rândul adolescenților (11-19 ani). [7]

Cauze și factor de risc

Dezvoltarea adicțiilor este influențată de o combinație de factori genetici, neurobiologici, psihologici și sociali care interacționează între ei.

1. Componenta genetică:

Istoricul familial de adicție crește riscul persoanei de a dezvolta, la rândul ei, o dependență pe parcursul vieții.  Pe baza predispoziției genetice, poate fi declanșată o dependență prin implicarea celorlalți factori menționați.

2. Baze neurobiologice:

În cazul dependențelor de substanțe, substanța consumată interacționează la nivelul creierului cu receptori pentru diverși neurotransmițători (mesageri chimici cu rol în comunicarea informațiilor dintre neuroni). Interacțiunea este diferită în funcție de tipul de substanță: unele droguri acționează asupra receptorilor pentru serotonină (ex. halucinogenele), endorfine (ex. opioidele), canabinoizi (ex. canabisul), etc. Cu toate acestea, aproape toate substanțele acționează direct asupra circuitelor neuronale implicate în motivație, al cărui principal mesager este dopamina. Acesta este un neurotransmițător cu efect de semnalizare a importanței unui eveniment, de procesare și memorare a recompenselor. Astfel, consumul de substanțe cu potențial adictiv creează un răspuns de recompensă prin activarea sistemului dopaminergic de la nivelul creierului, fiind asociat în mod direct cu o senzație de plăcere resimțită de individ [8]. Această legătură între consum și senzația de plăcere poate duce la apariția unei dorințe continue de a experimenta această stare pozitivă, rezultând într-un ciclu de căutare sau „vânare” a stării de bine prin consumul repetat [9]. 

3. Factori psihologici:

Există diferite motive pentru care o persoană alege să se implice în activități care pot produce dependență, unul dintre acestea fiind curiozitatea. De asemenea, aceste activități pot îmbunătăți starea de spirit pe termen scurt – multe substanțe pot provoca sentimente de euforie, încredere, putere și pot crește forța fizică și vigilența; jocurile de noroc pot aduce câștiguri financiare, etc. Mai mult decât atât, persoanele care suferă de diferite tulburări mintale (precum anxietatea sau depresia) pot utiliza aceste substanțe sau comportamente ca o metodă de a face față la provocările vieții (coping), pe când alte persoane pot consuma droguri pentru a-și îmbunătăți performanța academică, profesională, creativă sau sportivă. [10]

4. Factori sociali:

Mediul familial sau social în care trăim poate fi, la rândul său, un factor de risc pentru dependență. De exemplu, consumul de alcool este normalizat în majoritatea societăților, astfel că această substanță este extrem de accesibilă, iar consumul poate începe de la vârste fragede, de obicei într-un mediu familial. De asemenea, lipsa implicării active a părinților în viața copilului sau traumele provocate de diferite forme de abuz predispun la dezvoltarea dependențelor. [10] 

De reținut este faptul că dependența nu ține de o voință slabă sau de lipsa moralității persoanei afectate.

Tipuri de dependențe

A. Dependențele de substanțe

Dependențele de substanțe intră în categoria mai largă de tulburări legate de consumul de substanțe, care sunt împărțite în două grupuri:

1. Tulburări datorate consumului de substanțe – abuzul de substanțe (abuzul poate evolua în dependență, dar nu toți cei care abuzează devin dependenți), dependențele;
2. Tulburări induse de consumul de substanțe – intoxicație, delir, tulburări psihotice, tulburări de somn, etc.

Conform clasificării internaționale a bolilor ICD-11 [11], tulburările legate de consumul de substanțe sunt împărțite în funcție de substanța utilizată:

• Alcool;
• Canabis (marijuana);
• Canabinoizi sintetici (derivați sintetici de canabis);
• Opioide (de exemplu, morfina și heroina);
• Sedative, hipnotice și anxiolitice (de exemplu, benzodiazepinele – Anxiar, Xanax, etc.);
• Cocaină;
• Stimulanți (de exemplu, amfetamină, metamfetamină, etc.);
• Derivați sintetici de catinonă;
• Cofeină;
• Substanțe halucinogene (de exemplu, LSD, psilocibină, ayahuasca, etc.);
• Tutun;
• Substanțe inhalante;
• MDMA și derivații săi;
• Droguri disociative (de exemplu, ketamină sau PCP);
• Alte substanțe psihoactive (inclusiv medicamente);
• Alte substanțe non-psihoactive;
• Alte substanțe (necunoscute).

B. Dependențele comportamentale

În categoria dependențelor comportamentale, clasificarea ICD-11 recunoaște oficial doar dependența de jocuri de noroc (ludomania) și cea de jocuri video. Ludomania are simptome asemănătoare celor din tulburările consumului de substanțe, deoarece câștigul la pariuri activează circuite similare celor activate de substanțe (sistemul dopaminergic de recompensă). Alte tipuri de dependențe comportamentale (dependența de jocuri video, de sex, de exerciții fizice sau de cumpărături) sunt mai puțin înțelese și în curs de cercetare.

Cum se manifestă?

Cele mai frecvente simptome psihologice și comportamentale ale unei dependențe (atât în cazul consumului de substanțe, cât și al dependențelor comportamentale [12]) includ:

• Control scăzut asupra consumului sau comportamentului: persoana consumă substanța sau desfășoară comportamentului într-o cantitate mai mare și/sau pe o perioadă mai lungă decât se intenționa, iar dorința și încercările de a reduce sau opri consumul sau comportamentul eșuează. În plus, persoana alocă foarte mult timp obținerii și consumului substanței sau desfășurării comportamentului; 
• Craving (nevoie intensă): dorință urgentă, greu de stăpânit, de a consuma substanța sau de a relua comportamentul, frecvent declanșată de contexte sau stimuli asociați anterior cu acesta;
• Sațietate: ocuparea unei părți semnificative din timp și din preocupările persoanei cu consumul de substanță sau comportamentul adictiv, în detrimentul altor activități importante (școală, muncă, relații sociale);
• Euforie sau ușurare emoțională: apărută în urma consumului substanței sau a efectuării comportamentului, stare care contribuie la întărirea și menținerea dependenței;
• Toleranța: diminuarea efectelor substanței sau comportamentului în doza obișnuită și nevoia de a crește cantitatea consumată sau durata și/sau intensitatea comportamentului pentru a obține aceeași stare de satisfacție sau euforie ca înainte; 
• Sevrajul: sindromul dezvoltat în urma reducerii sau întreruperii consumului substanței sau a comportamentului adictiv, în mod voluntar (încercare de abstinență) sau involuntar (lipsa accesului). Sevrajul poate include simptome psihologice (anxietate, iritabilitate, neliniște, gânduri compulsive, dorință intensă de reluare a consumului sau comportamentului) și, în cazul unor substanțe, simptome fiziologice;
• Afectarea socială: precum incapacitatea de a-și îndeplini obligațiile profesionale sau personale și reducerea semnificativă sau renunțarea unor activități importante (școală, muncă, timp cu prietenii) din cauza consumului sau comportamentului adictiv;
• Recidiva: reluarea consumului sau comportamentului adictiv după perioade de abstinență sau încercări de control.

Deși dependențele de substanțe și cele comportamentale prezintă o suprapunere semnificativă la nivel psihologic și comportamental, există diferențe importante, în special în ceea ce privește sevrajul:

• În dependențele de substanțe, dependența implică consumul unei substanțe chimice, iar sevrajul poate include simptome fiziologice (de exemplu: tremor, transpirație, greață, vărsături, insomnie, puls accelerat), pe lângă cele psihologice. În unele cazuri (precum sevrajul alcoolic), pot apărea riscuri medicale severe, inclusiv convulsii.
• În dependențele comportamentale, sevrajul este de regulă predominant psihologic, manifestându-se prin anxietate, iritabilitate, neliniște, stare de gol sau dificultăți de concentrare, fără manifestări fiziologice severe.

Tratament

Intervențiile pentru tratarea dependențelor sunt numeroase, având randament diferit în funcție de persoană. Tratamentul trebuie să fie personalizat în funcție de stadiul dependenței și de particularități individuale ale persoanei (factori de personalitate, mediul familial și social mai larg etc). Astfel, întotdeauna primul pas ar trebui să fie consultul cu un medic psihiatru.

Tratamentele cele mai folosite în cazul dependențelor sunt intervențiile psihologice și medicația (farmacoterapia). Acestea pot fi combinate acolo unde este cazul.

1. Intervențiile psihologice:

Acestea au ca scop îndrumarea și sprijinul pacientului dependent pentru a identifica cea mai eficientă metodă de recuperare. Astfel, se pune accentul pe construirea unui program de recuperare, având în vedere modificarea atitudinilor și comportamentelor legate de consumul de substanțe sau comportamentul adictiv și dezvoltarea motivației și abilităților care ajută la construirea unei vieți sănătoase. Cele mai frecvent utilizate intervenții psihologice sunt: 

• interviul motivațional (explorarea dorinței de a opri consumul, educație despre dependență, implicarea familiei);
• managementul contingențelor (resurselor umane, financiare sau materiale, pentru a maximiza reușita)
• terapia cognitiv-comportamentală (TCC; eng. CBT) centrată pe intervenții comportamentale (adresează factorii ce întăresc dorința de a repeta comportamentul adictiv) și cognitive (modificare de atitudini și gânduri legate de dependență).          

2. Medicația:

În cazul dependențelor de substanțe, are rolul de a ajuta organismul să elimine substanța de care pacientul este dependent, în cazul intoxicației, și de a ameliora simptomele cauzate de sevraj. Intoxicația poate avea diferite grade: de la euforie până la urgențe care pun în pericol viața, iar dezintoxicarea poate avea loc în regim de internare prin îngrijiri medicale intensive (dar și în ambulator, prin programe sociale de dezintoxicare).

Totodată, medicația ajută și la tratarea tulburărilor psihiatrice ce pot contribui la dependența unei persoane (cum ar fi anxietatea sau depresia). 

În acest moment, sunt disponibile medicamente pentru tratamentul dependenței de opioide (buprenorphine, benzodiazepine, antivomitive, antiinflamatoare etc.), tutun (vareniclină, bupropion) și alcool (acamprosat, disulfiram, naltrexonă). Se cercetează dezvoltarea altor medicamente pentru a trata dependența de stimulente și canabis, deoarece, în cazul acestora, în prezent nu există tratament farmacologic. În cazul acestui tip de dependență, se pot trata alte simptome psihiatrice sau se poate apela la dezintoxicare, recuperare și terapie. [13] [14]

Medicația poate fi folosită și pentru dependențele comportamentale. În acest caz, se folosesc medicamente precum antagoniștii de opiozi, antidepresivele și stabilizatoarele de dispoziție, care se folosesc și în dependențele de substanțe sau tulburarea bipolară. Acestea au ca rol inhibarea comportamentelor adictive. [15]

3. Sprijinul social:

Pe lângă tratamentul în sine, sprijinul social poate ajuta persoanele care suferă de dependență. De aceea, grupurile de sprijin pot ajuta persoana dependentă prin prisma socializării și împărtășirii de experiențe. Acestea pot fi de tip Alcoolici Anonimi (AA) sau Narcoticii Anonimi (NAA) sau grupuri de sprijin moderate de psihologi/psihoterapeuți (precum cele oferite de Asociația Origini, atât pentru persoanele care se confruntă cu o dependență, cât și pentru familiile lor).

Ce să fac dacă am simptome?

În cazul în care consideri că te confrunți cu o dependență, consultă medicul de familie. Acesta te va direcționa către un medic psihiatru pentru evaluare, punerea unui diagnostic și stabilirea unui tratament farmacologic dacă este nevoie. Acesta va recomanda, de obicei, și psihoterapia pentru un plan de recuperare complet și eficient, și îți poate oferi trimitere către un psihoterapeut care oferă servicii decontate prin CNAS. Evită să alegi un tratament farmacologic fără consultarea unui medic psihiatru!

Poți apela și direct la servicii de psihoterapie private, întrucât și psihtoerapeutul te poate ghida către o evaluare psihiatrică pentru a fi stabilit un tratament farmacologic dacă este necesar, urmând ca apoi să continui intervențiile la nivel comportamental și cognitiv cu acesta. Poți vedea opțiuni de terapeuți, inclusiv care oferă servicii gratuite sau reduse, pe Harta Specialiștilor Mental Health for Romania. Găsești alte resurse din România la finalul articolului în secțiunea Resurse utile.

Mai mult decât atât, pentru sprijin extern, poți apela la persoanele de încredere din viața ta. Le poți cere să îți supervizeze comportamentul legat de dependență și să îți întărească comportamentele sănătoase. Este posibil să te simți rușinat sau stânjenit să faci asta, dar este mai bine să acționezi înainte ca lucrurile să scape de sub control și să fie mai dificil de gestionat. De obicei, persoanele dependente de substanțe se prezintă la medic în stare de intoxicație acută, când deja sunt prezente modificări afective sau cognitive induse de substanțe și alte complicații medicale. Poți apela și la grupuri de sprijin (precum cele menționate în secțiunea anterioară).

Fii atent/ă la factorii declanșatori (triggerii) activităților ce cresc consumul. De multe ori mediul/contextul este unul dintre declanșatori des întâlniți (de exemplu, mersul la petreceri, în locuri unde se consumă substanțe, cu anumite persoane etc.). Dacă observi un tipar în comportamentul tău, poți încerca să înlocuiești activitățile ce duc la consum cu un comportament mai sănătos (de exemplu, observ că îmi iau mai mulți bani la mine când merg într-un loc în care ar exista o posibilitate de consum, pentru a fi mereu pregătit încerc să îmi iau strictul necesar la mine, pentru a nu mai putea achiziționa substanțe sau da bani pe jocuri de noroc).

De reținut! Renunțarea la o dependență presupune conștientizare, timp și energie. Este rar un proces rapid sau liniar: pentru multe persoane, dependența este o tulburare cronică, care necesită efort constant și ajustări repetate, nu o „rezolvare” dintr-o zi sau o săptămână. Motivația și dorința de schimbare sunt esențiale, dar ele trebuie susținute de răbdare și sprijin. Recăderile pot face parte din acest proces și nu înseamnă eșec, ci oportunități de a înțelege mai bine factorii declanșatori și metodele cele mai eficiente de gestionare. De aceea, este important să privești schimbarea pe termen lung, chiar și atunci când progresul pare lent.

Ghid pentru apropiați: ce să fac dacă sunt de părere că cineva apropiat ar putea suferi de o dependență?

Este important să știi că felul în care reacționezi poate afecta comportamentele celor care au încredere în tine. De aceea:

• Fii alături de persoana care se confruntă cu dependența și arată înțelegere și empatie față de stările ei. Nu trata îngrijorarea acesteia drept un lucru superficial. 
• Este bine dacă îți arăți interesul față de starea acesteia de sănătate, așa că poți sugera să vă documentați împreună despre dependența sa. 
• Încurajeaz-o să apeleze la ajutor specializat și îndrum-o către medicul de familie. 
• Asigură-te că știe faptul că ești lângă ea în procesul de recuperare și ajut-o când are nevoie de sprijin. 

În același timp, este esențial ca înțelegerea și empatia să nu se transforme, fără intenție, în comportamente care mențin sau facilitează dependența (de exemplu, minimizarea problemei, preluarea constantă a responsabilităților persoanei, sau acoperirea consecințelor dependenței). A oferi sprijin nu înseamnă a tolera orice comportament, ci a putea seta limite sănătoase, care protejează atât persoana afectată, cât și pe tine.În acest proces, este important să ai grijă și de tine. Există grupuri de sprijin dedicate familiilor și apropiaților (precum cel de la Asociația Origini), unde poți găsi informații, înțelegere și strategii utile pentru a oferi ajutor fără a te suprasolicita.

---

Resurse utile:

• Inițiative sau organizații din România:
  • Grupurile de sprijin de la Asociația Origini: https://originiat.ro/grup-suport-dependenta-familie/
  • Asociația Joc Responsabil – sprijin pentru dependența de jocuri de noroc: https://jocresponsabil.ro/
  • Centrul de Evaluare și Tratament a Toxico-dependențelor pentru Tineri Sfântul Stelian (București): https://ms.ro/ro/unitati-sanitare/centrul-de-evaluare-si-tratament-a-toxicodependentelor-pentru-tineri-sfantul-stelian/
  • Centrul Equitas pentru terapia dependențelor (Constanța): https://www.centrulequitas.ro/
  • Asociația Română pentru Studiul Jocurilor de Noroc: https://rasgcluj.org/noutati/
  • Agenția Națională pentru Politici și Coordonare în Domeniul Drogurilor și al Adicțiilor: https://adictii.gov.ro/

• Videoclipuri în limba română
  • Drogurile. Partea I. https://www.youtube.com/watch?v=OPcYSkHoK6c
  • Drogurile. Partea a II-a. https://www.youtube.com/watch?v=rsrNVYdEMHw

• Videoclipuri în limba engleză
  • TED Talk: Everything you think you know about addiction is wrong. (subtitrare în limba română)
    https://www.ted.com/talks/johann_hari_everything_you_think_you_know_about_addiction_is_wrong/transcript?language=ro
  • The Neuroscience of Addiction.
    https://www.youtube.com/watch?v=aOSD9rTVuWc
  • Drug Addiction and the Brain.
    https://www.youtube.com/watch?v=62FYNwd-8Jo
  • Why Our Brains Want to Be Addicted | The Chemistry of Addiction (SciShow). https://www.youtube.com/watch?v=ukFjH9odsXw

---

Bibliografie:

1. Bredicean, A. C., Dehelean, L., Enătescu, V. R., Giurgi-Oncu, C., Ienciu, M., Papavă, I., Romoșan, F., & Romoșan, R. (2014). Curs de psihiatrie generală. Timișoara: Editura Victor Babeș. ISBN 978-606-8054-61-2.

2. Agenția Națională Antidrog. (2024). Raport național privind situația drogurilor. https://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2025/02/RN_2024.pdf

3. Institutul Național de Sănătate Publică. (2025). Analiză de situație privind prevenția consumului de alcool. https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2025/05/Analiza-de-situatie-preventie-consum-alcool-2025.pdf

4. Institutul Național de Sănătate Publică. (2022). Analiză de situație: alcool. https://insp.gov.ro/download/cnepss/stare-de-sanatate/determinantii_starii_de_sanatate/alcool_si_droguri/alcool/ANALIZA-DE-SITUATIE-ALCOOL-2022-.pdf

5. Institutul Național de Sănătate Publică. (2024). Analiză de situație: tutun. https://insp.gov.ro/wp-content/uploads/2024/05/Analiza-situatie-tutun-2024.pdf

6. Organizația Mondială a Sănătății. (n.d.). Gambling. https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/gambling

7. Asociația Română de Studiu al Jocurilor de Noroc. (n.d.). Prevalența jocurilor de noroc în România. https://rasgcluj.org/research/prevalenta/

8. Johnson, S. W., & Kenny, P. J. (2010). Dopamine D2 receptors in addiction-like reward dysfunction and compulsive eating in obese rats. Nature Neuroscience, 13(5), 635–641.

9. Volkow, N. D., Fowler, J. S., & Wang, G. J. (2019). The addicted human brain: Insights from imaging studies. Journal of Clinical Investigation, 129(1), 26–35.

10. Healthline. (n.d.). Addiction risk factors. https://www.healthline.com/health/addiction/risk-factors

11. Matone, A., Gandin, C., Ghirini, S., & Scafato, E. (2022). Alcohol and substance use disorders diagnostic criteria changes and innovations in ICD-11: An overview. Clinical Psychology in Europe, 4(Special Issue), e9539. https://doi.org/10.32872/cpe.9539

12. Alavi, S. S., Ferdosi, M., Jannatifard, F., Eslami, M., Alaghemandan, H., & Setare, M. (2012). Behavioral addiction versus substance addiction: Correspondence of psychiatric and psychological views. International Journal of Preventive Medicine, 3(4), 290–294. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3354400/

13. Addiction Center. (n.d.). Addiction statistics. https://www.addictioncenter.com/addiction/addiction-statistics/

14. Organizația Mondială a Sănătății. (n.d.). Psychoactive drugs. https://www.who.int/health-topics/drugs-psychoactive

15. Menchon, J. M., Mestre-Bach, G., Steward, T., Fernández-Aranda, F., & Jiménez-Murcia, S. (2018). An overview of gambling disorder: From treatment approaches to risk factors. F1000Research, 7, 434. https://doi.org/10.12688/f1000research.12784.1