Carina: Bună, tuturor! Bine aţi revenit la Podcastul Mental Health for Romania. Eu sunt Carina Stancu, studentă la medicină şi alături de mine o am Ioana Carmen Nicolae, studentă la master în psihologie, iar împreună facem parte din asociaţia Mental Health for Romania. În episodul de astăzi ne-am propus să discutăm despre comportamentele prosociale. Pentru început, Ioana ne va spune ce sunt comportamentele prosociale.
Ioana: Salutări tuturor ascultătorilor! Înainte de toate, aş vrea să fac o menţiune şi anume faptul că ceea ce vom discuta este mai mult introductiv şi să subliniez faptul că ideile existente în general despre subiectul de faţă nu se rezumă doar la ce urmează să discutăm, întrucât informaţiile din acest podcast sunt alese în funcţie de caracteristicile ascultătorilor noştri, iar din acest motiv încurajăm ca fiecare să caute şi să citească mai mult despre comportamentele prosociale. O altă menţiune importantă este că resursele bibliografice folosite pentru realizarea acestui episod de găsesc pe site-ul asociaţiei, la secţiunea Podcast, dar şi în descrierea episodului. Iar acum, ca să intrăm în subiect, pentru că de-a lungul timpului nu s-a ajuns la o definiţie standard care să fie folosită în toate studiile despre comportamentele prosociale, ci mai degrabă aceasta a fost conceptualizată în diverse moduri, am preluat pentru astăzi pentru voi definiţia Dicţionarului de Psihologie al Asociaţiei Psihologice Americane, din care înţelegem că „prosocial” se referă la acele lucruri pe care le facem pentru alţii, adică acele comportamente în urma cărora există beneficii şi pentru cei din jurul nostru. Într-un review recent (se poate găsi la numărul 8 din bibliografie – şi cu prilejul acesta încurajez toţi ascultătorii să se uite peste sursele bibliografice, iar pe parcursul episodului, ca să nu încarc cu nume şi să nu distrag atenţia de la idei, voi menţiona care este numărul din bibliografie corespunzător sursei folosite), deci, cum spuneam, într–un review recent autorii restrâng mai multe conceptualizări din literatură, asta pentru cei care vreţi să citiţi mai mult despre asta, dar rezumând, ideea de bază este că un comportament prosocial este un comportament făcut pentru ca cineva să aibă un beneficiu.
Carina: Bun. Trecând mai departe, care este necesitatea existenţei comportamentelor prosociale? De ce acestea trebuie cultivate în rândul oamenilor şi care este relevanţa lor?
Ioana: Ei bine, probabil că este destul de intuitiv faptul că prin comportamentele acestea îi ajutăm pe ceilalţi, dar, pe lângă acest aspect, există şi beneficii pentru cei care oferă acest ajutor. Într-un review din 2022 (pe care îl puteţi găsi la numărul 3 din bibliografie), autorii vorbesc despre dezvoltarea acestor comportamente în adolescenţă şi explică faptul că este un mod prin care putem să dezvoltăm relaţii în care să existe reciprocitate cu cei din jurul nostru, reciprocitatea fiind un aspect necesar mai ales în copilărie şi adolescenţă întrucât, aşa cum explică autorii, există această nevoie de a aparţine din punct de vedere social. De asemenea, din alt review (şi anume numărul 1 din bibliografie), înţelegem că un alt beneficiu al acestor comportamente este reprezentat de experimentarea emoţiilor care sunt considerate pozitive atât în ceea ce priveşte copiii, cât şi adulţii, precum starea de bine. Adică, dacă desfăşurăm un comportament prosocial există şanse ridicate să avem o stare de bine după aceea. Acest lucru este valabil şi invers, adică, emoţiile considerate pozitive influențează implicarea în comportamentele prosociale, existând o relaţie în care se influenţează reciproc. De exemplu, dacă cineva observă că un prieten are nevoie de ajutor, sunt mai multe şanse să îl ajute dacă persoana în cauză are o stare bună, dar despre aspectele care influenţează comportamentele prosociale vom vorbi mai încolo. Rămânând la necesitatea acestor comportamente, într-un alt studiu, anume numărul 7 din bibliografie, este susţinută, de asemenea, experimentarea stării de bine ca un efect al comportamentelor prosociale, aceasta fiind influenţată şi de câteva lucruri şi anume: dacă acel comportament facilitează conexiunea cu cei din jur, dacă motivaţia de a realiza acel comportament este altruistă, nu egoistă, dacă actul este voluntar, nu impus din exterior și dacă pentru persoana care va realiza comportamentul există percepţia că ceea ce face este cu adevărat semnificativ pentru ceilalţi, adică pentru beneficiari. De asemenea, într-o altă meta-analiză recentă din 2019, adică numărul 6 din bibliografie, se menţionează despre comportamentele prosociale în raport cu cele agresive. Deşi nu acesta e scopul studiului în sine, în introducere aceştia vorbesc puţin şi rezumă faptul că odată ce dezvoltăm comportamentele prosociale este favorizată reducerea comportamentelor agresive.
Carina: Deci, ca să rezum ceea ce ai spus, printre beneficiile pe care comportamentele prosociale le au sunt: dezvoltarea unor relaţii bazate pe reciprocitate dar şi experimentarea unor emoţii cu o conotaţie pozitivă, experimentarea stării de bine mai ales când este facilitată conexiunea, când motivaţia este altruistă, voluntară şi când există acest sentiment că actul realizat este semnificativ pentru ceilalţi. În plus, dezvoltarea acestor comportamente reprezintă un mod prin care se reduc comportamentele agresive, nu-i așa? Revenind la ideea că experimentarea stării de bine în urma desfăşurării comportamentelor prosociale poate să fie influenţată de acele câteva lucruri menţionate anterior, vreau să te întreb şi dacă implicarea în comportamentele prosociale poate să fie influenţată de ceva anume, dacă există vreun factor care să contribuie.
Ioana: Legat de asta, în review-ul menţionat mai devreme, adică numărul 3 din bibliografie, sunt identificaţi trei factori care pot să influenţeze comportamentele prosociale. Şi înainte de asta aş vrea să menţionez în urma cărui experiment au existat aceste concluzii. Unul dintre experimentele care au fost făcute în literatură este „The Dictator Game”, un fel de joc în care persoana care este implicată propune o ofertă pe baza unei sume de bani celuilalt jucător. Pornind de la acest joc, câteva concluzii ale literaturii, subliniate de autori cu privire la factorii care pot să influenţeze comportamentele prosociale sunt: în primul rând dacă persoana are vreo strategie atunci când oferă celuilalt ceva, un alt lucru care să influenţeze este dacă persoana care oferă are vreo legătură cu persoana căreia îi oferă (factor important mai ales în perioada adolescenţei – de exemplu, în urma măsurătorilor autorii au constatat că persoanele cu vârste între 9 şi 18 ani au fost mai predispuse să ofere mai mult prietenilor decât străinilor), iar un alt factor este dacă persoana care primeşte se află într-o situaţie în care chiar să aibă nevoie de resursele respective.
Carina: Bun. Trecând mai departe, un alt lucru de interes este: cum putem dezvolta comportamentele prosociale?
Ioana: Înainte de a îţi răspunde la această întrebare, aş vrea să spun că nu există o „reţetă minune” care să funcţioneze mereu. La momentul actual, se fac studii prin care ipotezele din psihologie sunt testate şi se ajunge la o serie de concluzii pe baza unor măsurători, măsurători făcute în urma unor date extrase de la oameni şi analizate ulterior. Deşi studiile sunt ceea ce avem până acum, există multe limite ale literaturii atunci când vine vorba despre realizarea studiilor şi sunt prezente limite în funcţie de tipurile de studii, în funcţie de măsurătorile utilizate, în funcţie de eşantion, limite care ţin de faptul că uneori se publică doar rezultatele semnificative sau alte limite ce ţin propriu zis de metodologia studiului, de biasurile cercetătorilor, de variabilele care nu sunt incluse şi nu numai. Oricum, limite pe care formatul actual nu permite neapărat să le dezvoltăm pentru că acestea fac subiectul unui episod întreg pentru a putea fi explicate. Astfel că aş vrea să ţinem cont că informaţiile din această secţiune nu sunt prezentate ca ceva absolutist, la fel ca orice altă informaţie din acest podcast. Eu cred trebuie să filtrăm ceea ce auzim şi să ne gândim că este loc de mai multă cercetare, iar aceste lucruri nu sunt valabile doar la discuţia despre prosocialitate. Și bineînțeles, în orice moment, cineva poate să vină şi să aducă studii cu argumente contra acestor lucruri, atâta timp cât se bazează pe o metodologie riguroasă şi fără practici chestionabile. Bun, acum că am făcut această menţiune, putem să trecem mai departe la câteva aspecte pe care le propune până în momentul de faţă literatura, cu privire la dezvoltarea comportamentelor prosociale.
Și îți spuneam mai devreme despre legătura dintre comportamentele prosociale şi starea de bine. Aşa cum am zis, nu numai că ajutorul oferit celorlalţi ne face să ne simţim bine, dar este valabil şi invers: cu cât ne simţim mai bine, cu atât există posibilitatea să ne implicăm mai mult în a-i sprijini pe ceilalţi, după cum este explicat într-un review din 2018, adică numărul 1 din bibliografie. La adulţi, acest lucru nu este valabil doar pentru starea de bine, ci şi pentru alte emoţii printre care şi empatia, veneraţia faţă de anumite lucruri, sau recunoştinţa. Referindu-ne şi la copii, starea de bine şi empatia contribuie la dezvoltarea comportamentelor prosociale. Astfel că, dacă o să dezvoltăm aceste emoții, acest lucru va sprijini la dezvoltarea acestor comportamente.
Mai departe, bineînţeles că şi abordarea îngrijitorilor este foarte importantă încă de când copiii sunt bebeluşi. Bineînțeles că îngrijitorii pot să fie: fie ambii părinţi, fie un singur părinte dacă vorbim despre familiile monoparentale, fie asistenţii sociali sau cine are rolul de îngrijitor pentru un bebeluş. Într-un review din 2019, trecut la numărul 4 din bibliografie, este explicat faptul că un copil este o fiinţă socială şi acesta începe să se implice încă de mic în activităţi precum a îşi împărţi obiectele cu îngrijitorii, de exemplu jucăriile. Atunci când ne referim la bebeluşi, au fost comparate situaţia în care copiii erau recompensaţi pentru comportamentele prosociale şi situaţia în care copiii se implicau în aceste comportamente pentru că li se părea că activitatea era distractivă, iar rezultatele au sugerat că cei din urmă au fost mai predispuşi să se implice şi în alte activităţi prosociale comparativ cu ceilalţi. De asemenea, aceiaşi autori menţionează şi alte mecanisme pentru dezvoltarea acestor comportamente, precum imitaţia, încurajarea copiilor să se implice în activităţi care promovează comportamentele prosociale sau afectele pozitive împărtăşite.
Şi bineînţeles că există şi alte direcţii de care să ţinem cont. Spre exemplu, sunt studii, precum numărul 5 din bibliografie, în care, deşi există limite, rezultatele susţin că meditaţia ar putea să ajute în dezvoltarea comportamentelor prosociale dar şi a empatiei şi compasiunii, acest lucru întâmplându-se cumva într-un mod indirect. În mod indirect, adică meditaţia să influențeze apariţia altor emoţii, precum starea de bine, care la rândul ei să influențeze comportamentele prosociale.
Carina: Super! În acest episod am vorbit despre comportamentele prosociale, despre ce sunt acestea, de ce sunt necesare şi câteva sugestii despre cum le putem dezvolta. Îți mulţumim pentru discuţie, Ioana.
Ioana: Şi eu mulţumesc şi mă bucur că avem ocazia să lucrăm împreună!
Carina: În final, vă mulţumim tuturor celor care aţi ascultat podcastul nostru. Până data viitoare, aveţi grijă de voi şi de sănătatea voastră mintală!
