Moștenirea

Cui îi mai arde să bea Ginja în Portugalia având în vedere sutele de sinucideri din ultima lună? Deși e început de vară, lumea nu poate trece de această nenorocire. Nici Gaspar care aștepta la aeroportul Humberto Delgado din Lisabona pentru a se întoarce acasă.  Vineri, într-o după-masă, avionul său urma să decoleze spre Viena. După două zile de conferințe și prelegeri pe tema „Optică și fotoni” – nu l-a plăcut defel pe japonezul care le ținuse – așteptă pe un scaun albastru cu bagajul de mână alături. Se simțea mai rău ca de obicei, o oboseală puternică cu o anume tristețe îl cuprinse. O fi de la știri, o fi de la faptul că a uitat să-și ia medicamentul de dimineață, și dacă nu și-l luase tot nu s-ar fi simțit lipsa pentru o zi. S-a apucat a frunzări ziarul Diário de Notícias, portugheza îl ținea de pe vremea când venise la Porto cu bursă de studiu pentru ultimul an din masterul Fizică Teoretică și Computațională.

Trauma

Pătrund alături de copil într-o încăpere aproape goală. Mă străpunge instant un miros puternic de var, care îmi făcea plăcere odinioară. O ușă albă ni se înfățișează. Aceasta se înalță de la jumătatea camerei, iar, după ea, se așterne tăciunele întunericului. Nu mai pot distinge decât câteva șoapte care îmi dau fiorii pe șira spinării.
Ce loc înspăimântător. îndrugă copilul.