Deschid ochii în acea zi, parcă îi deschideam pentru
prima oară
E clar și văd bine, era ea
Prin ochii-i limpezi citesc un zâmbet
Râde și îmi cânt-un cântec
Emană siguranță și știu că voi fi bine
Strâns la pieptu-i ea mă ține
Inima-mi e caldă, sufletu-mi surâde
E bine și mai râd.
I am the girl in the tower.
I have been here my whole life, or so it feels, for I cannot pinpoint when the tower grew around me, isolating me with only a window to watch the outside world from. And that I did: I watched and let my soul wander along the green field and join the children playing and become one of the teenagers falling in love in the shadow of a glorious tree. They were all around, yet so separate from me.
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
