Metamorfoza visului
Într-o zi, am întâlnit o fată, mai mult sau mai puțin o fetiță.
Nu era superbă, n-aș putea să spun că era urâtă, habar nu am cum s-o numesc, unde s-o încadrez , nu că asta ar avea cu adevărat vreo importanță. Avea cearcăne, cel mai probabil oboseală și stres, cu toate că nu se afla la vârsta la care ar trebui să cunoască așa ceva. Ochii îi erau frumoși, dar privirea din ei nu avea o țintă, stătea înțepenită pe nimic anume. Puteam cumva să văd dezamăgirea, neputința și frustrarea scurgându-se din ochii ei.
