miros de singurătate

îmi exersez răbdarea
în timp ce mă îmbrac cu un pulover gros și uzat
calorifere reci & miros de singurătate
cheful de viață a murit de mult, încerc să-mi termin proiectul
încerc și nu reușesc
răbdarea mi-o exersez

Iubire, leac pentru minte

Tușesc praf.
Mă întreb de ce…
Dar răspunsul e evident.
Am sufletul părăsit
De mine, de El, de toți.

Tușesc praf.
Să mă sperii sau să reacționez normal?
Sunt obișnuită să nu mai simt nimic.
E gol și trist acolo înăuntru.

Ultimul dans

Simt cum respirația mea întreruptă devine din ce în ce mai greu de suportat,
Cum realitatea mă apasă
Sau cum inima îmi dansează un vals al morții în piept
Și începe să devină o obișnuință neobișnuită.
Simt cum gura mi se usucă de atât de multe cuvinte
pe care niciodată nu am știut cum să le rostesc,
Aerul pe care îl trag în disperare ca pe o ultimă speranță nu e suficient,
Lumea pare mult prea mare,
iar eu mult prea neînsemnată.