sunt omul care-și bate la propria ușă
stau în fața ușii pe un preș din ploape închise
în loc de vizor am o buză crăpată
la care-mi duc ochiul doar ca să mă sărute și pe mine cineva
trag ușa de ureche
nu mă aude
sunt omul care-şi bate la propria uşă
cheia e o scuză fără breloc și n-o port la mine întotdeauna
