Gânduri la margine de suflet

E noapte iar și iar mă îngrozesc
Îmi intră pe sub uşă arătarea
Oricât m-aş fi luptat s-o zăvoresc
Îşi face loc în mine neuitarea

Vine şi mă apasă peste piept
Îmi ștrangulează visurile toate
La viaţă nu îmi lasă niciun drept
Tu eşti născută-n nesfârșita noapte!

eu întremez orgoliul bărbaților

ei doar îl terfelesc pe-al meu
nu-s de luat acasă
ori de purtat la braț
nu-s accesoriu pentru masculinitate
pe mine nu mă poate iubi nimeni
mocnit și pașnic
își tăbăcesc bine pornirile cu mine
și pleacă la femei mai bune
femei moi
femei ca ceaiul seara
nu ca vodka băută pe stomacul gol

Echilibrul fragil al lucrurilor mici

am să lipesc bandă dublă adezivă pe colțurile ușilor
pe clanțe
și pe scaunele din saloanele de așteptare
în toate aeroporturile
și în parcările speciale pentru persoanele cu handicap
ca nimeni să nu mai plece
odată ce pleacă
oamenii iau tot și dispar
ca niște hoți de buzunare într-o metropolă
ne dresăm ca pe animale