Tag: depresie

Și mă cuprinse o stare de neștire
Sau poate de uitare.
Dar paradoxal uitarea îmi provoacă rememorare,
reînviere a unor clipiri de momente care păreau întregul,
care păreau însuși destinul.
Și cum s-au dus… Acum parcă dor mai tare.
Și parcă timpul trebuia sa vindece răni.
De ce îmi mai prijon mintea în acele clipiri?

Timpul trece fără să-l putem opri.
Adulți sunt cei ce-au fost copii
Câmpuri verzi cu moarte păpădii,
Tu toamnă iarăși vii.

În viața asta suferind
Treci tu, o biată ființă.
Te rezemi trist de un copac
Privești la frunze.

1) Trăim în propriile minți
Precum ostaticii
Vrem să evadăm, să distrugem, să fugim
Să ne eliberăm sinele captiv și torturat
Zi de zi, noapte de noapte
De propriile minți

2) Stau blocată, în mijlocul camerei
Mă holbez la pereți, la tavan, la podea
Încercând să mă ancorez în realitate
Totuși, parcă trupu-mi a devenit nelocuibil