Tag: depresie

Am răspuns că da…

deși nu părea, căci paloarea îmi contura faciesul uscat, de la baza căruia rar își făcea avânt în exterior câte un zâmbet. Zici că eram un caju deshidratat trântit într-o coajă de nucă de cocos; cam atât de nefiresc ședeam în cabinetul terapeutului, pe fotoliul prea mare pentru mine, dar totodată prea mic pentru a-mi sedisface nevoile clinofile ce mă duceau mereu acolo unde îmi placea să fiu, în propriul somn.

Oamenilor le plac poveștile. Întotdeauna le-au plăcut. Încă de când eram mici le ascultam, ne captiva ceea ce li se întâmpla personajelor. Crescând, acest atașament față de povești nu s-a schimbat atât de mult pe cum am crede. Singura diferență este că, deși ne plac poveștile, ne este frică de a noastră. Ne e frică de ceea ce ascundem chiar noi față de noi înșine. Și, deși ne e greu să recunoaștem, ne e frică de modul în care vom fi înțeleși de cei din jur. Un copil are mai mult curaj decât un adult. Un copil este el însuși pentru că nu știe cum să fie altfel.