Tatăl meu dresează câini
La doi ani stăteam în curtea bunicii și lângă mine era el, cu un ciobănesc
german ținut în lesă
Am auzit mai târziu că puii de câine mușcă atunci când le cresc colții și nu pot îndura
Aveam şapte ani, hrăneam un alt câine și m-a mușcat de degete crezând că sunt din pâine, nu lut
Extazul s-a dizolvat în spaimă
rămâne măduva unui os frânt.
Mă apasă frigul, mă apasă
Mă privesc ochii fără casă.
E prea frig ca să zâmbești
Unde ai pleca ca să iubești?
Apa de pe tâmple
Tot o să se întâmple,
Iar sângele grăbit
Are să fie frică, negreșit!
E noapte iar și iar mă îngrozesc
Îmi intră pe sub uşă arătarea
Oricât m-aş fi luptat s-o zăvoresc
Îşi face loc în mine neuitarea
Vine şi mă apasă peste piept
Îmi ștrangulează visurile toate
La viaţă nu îmi lasă niciun drept
Tu eşti născută-n nesfârșita noapte!
© 2024 Asociația Mental Health for Romania (MHR, nr. 184088)
