viața e roz după ce speli teancul de vase din chiuvetă

să te prefaci că te simți bine în pielea ta
să te dilați interior ca un balon
și să lași să intre echilibrul
să-ți lipești fruntea de metalul rece
nu te deprima ușor
și nu te arunca din tine însuți
tot ce contează e munca pe care o faci cu tine
trage fermoarul

ATÂT CÂT SUNT

Eu sunt ceva și totuși sunt nimic
Pe cât de mare, pe-atâta sunt de mic
Sunt ca un munte sau ca un fir de praf
Pe cât de sănătos, pe-atâta de bolnav.

Eu sunt dorința și totuși nepăsare
Pe cât de mic, pe-atâta sunt de mare
Sunt ca un rege sau poate ca un rob
Pe cât de viu, pe-atâta sunt de mort

The Poem of Yourself

Whenever you feel down
Or even dropping your crown;
Whenever it’s too much
Or even fearing a touch.