Crezi că te descurci tu singură acolo? Nici nu poți să vorbești cu cineva.
nu trebuie să vorbesc neapărat. o să tac.
Și când vei sta cu oamenii ăia în casă o să taci? Te primesc la ei chiar dacă ești o străină și tu vrei să taci? Te vor crede arogantă. Rece. Rea.
și nu sunt?
Ba da. Ești. Așa ești cu adevărat.
da. știu. așa sunt. nu mă descurc. dar vreau să merg și eu.
Atunci, ești dispusă să aduci și tu un străin la tine acasă? O să vorbești cu el? O să fiți prieteni? O să se simtă bine la tine, în haosul ăla? O să-l scoți afară când încep certurile? Poți să stai două săptămâni cu un necunoscut? Chiar poți?
nu. nu pot. așa e. mai bine renunț. da. altcineva se va descurca mai bine decât mine. altcineva se va distra. eu nu. o să le zic că m-am răzgândit. sunt mulți care ar vrea locul meu. fac ce e mai bine.
Așa e cel mai bine.
.
.
.
O să te mănânce de vie. Copiii ăia sunt mai deștepți decât tine. Nu faci tu față la așa ceva.
știu. știu. dar n-am de ales. o să-mi dea doi dacă nu încerc.
O să-ți dea doi oricum. Te mai faci și de râs că nu poți să vorbești în fața unor copii. N-are rost să încerci.
dar am muncit mult. am exersat vorbitul. m-am cronometrat. acasă a mers bine.
Acasă erai singură. Fără ochii profesorilor pe tine, fără copii gălăgioși, fără frică. Acum ți-e frică. Ți-e frică să vorbești și ți-e frică de ei. De ce să treci prin toate astea? Renunță.
nu pot. nu mai am timp să renunț. trebuie să înceapă ora. metodista a venit deja, m-a văzut. trebuie să predau. copiii nu sunt așa de răi, o să înțeleagă.
Dar copil ești și tu. Cum poate un copil să predea altor copii? Ce poți tu să-i înveți? Ești rece toată, îți tremură mâna pe marker. Nici nu mai știi cum începe lecția. Deja ai greșit. Ai greșit.
fetița aia a zis că mi-ar da patru dacă ar fi în locul profesoarei. mi-a zis-o în față. a fost rea.
Dar n-a spus adevărul? N-are dreptate?
are. da. știu că are. dar putea să tacă.
Cum taci tu?
.
.
.
E chiar acolo. Ce-o să faci? O saluți?
nu ne-am mai văzut de atâția ani. vreau să vorbesc cu ea.
Crezi că te mai cunoaște totuși? Ea era populară. Tu erai… tu. Te-a uitat.
vorbeam înainte. îmi plăcea să vorbesc cu ea. nu cred că m-a uitat.
Și dacă chiar nu mai știe cine ești? O să stai să-i aduci aminte? Vei fi penibilă. Uite. Te ignoră.
nu mă ignoră. nu m-a văzut.
Dar tu ai văzut-o pe ea. Și vrei să-i vorbești. Du-te și fă-o.
vreau. chiar vreau. dar mi-e frică. nu pot să mă duc la ea. nu știu ce să-i zic. nu pot să mă aștept că o să știe cine sunt. o să fie penibil. poate nici nu vrea să mă vadă după tot ce s-a întâmplat.
Ai rănit-o. Crezi că te-a iertat?
nu.
Crezi că vrea să te vadă?
nu. nu vrea. mai bine o las în pace. nu vreau să o supăr.
Da. Mai bine.
.
.
.
Dormi odată!
nu pot!
De ce nu poți?!
nu mă lași tu!
Ce-ți fac eu?
nu taci odată!
Dar nu eu fac zgomot. Tu faci. Doar e mintea ta. Eu sunt tu și tu ești eu. Noi suntem unul. Te cerți cu tine acum, prostuțo.
nu. lasă-mă. lasă-mă în pace!
Pace? Crezi că o să ai pace? A, mi-am amintit. Mergi la facultate. Atât de mulți oameni, atâția ochi numai pe tine.
oameni… mulți oameni… ochi… toți pe mine.
Da, pe tine. Cum arăți, cum vorbești, cum te comporți, o să vadă tot. O să-ți vadă adevărata față. Ai uitat? D-aia n-ai prieteni, nu? Rea. Îngâmfată. Rece. Singură. Ah, dar ce faci? Respiră! Am spus doar adevărul. Respiră. Ai un atac acum? Respiră și gata. Nu ești tu victima aici.
.
.
.
O să mă înscriu.
N-o să ai curaj. Ți-e frică și acum.
Poate. Dar tot mă înscriu. Vreau să încerc.
De ce să încerci? Ce ai de câștigat? Mai important, ce ai tu de arătat? Nu poți să scrii. Sunt mii care scriu mai bine decât tine.
Sigur că sunt. Știu că nu scriu bine, dar asta pentru că n-am mai făcut-o până acum. Mi-a fost frică să încerc.
Și acum nu îți mai e? Îți tremură degetele pe taste.
Ba da. Îmi e. O să mă înscriu cu frica în mine, iar după ce o fac, o să treacă și o să răsuflu liniștită. Și mândră.
Ce penibil! Mândră că ai scris trei foi!
Da! Foarte mândră că am scris trei foi… și că m-am înscris!
