Untitled

îmi place când ni se ating mâinile în punga de chipsuri
stelele apar pe cer în timpul zilei
razele ca tentaculele unor meduze îți ating fața
zâmbetul pe care îl ascunzi în cimitir
îmi place când plouă și stăm apropiați sub umbrelă
mai apropiați decât ar trebui
picăturile de uraniu, vântul ce încearcă să ne dărâme adăpostul
umerii lipiți sub privirea doamnei ce hrănește pisicile la balcon
îmi place când ne împrietenim noaptea cu băncile din parc
toboganele întunecate și leagănele goale, lanțurile rupte
tufișurile din jur nu destul de dese cât să ascundă
pornirile licanice sub clar de lună în orașul vânătorilor
îmi place când campăm și îmi uit cortul acasă
când îl împărțim pe al tău sau când rămânem sub crengile brazilor, sub stele
bătăile din piept, greierii din iarbă
ursul mult mai de treabă decât animalele din oraș
îmi plac toate astea
atât de mult
dar
aș vrea să nu ne mai ascundem
aș vrea să ni se atingă mâinile și în afara pungii de chipsuri
să stăm apropiați și când nu plouă
să nu mai trebuiască să așteptăm Luna plină
vacanțele afară
pentru a putea fi liberi împreună, departe
de oamenii care șoptesc
se uită urât, se-nchină
scuipă-n sân
în noi
(nu am nimic cu ei
pot să facă ce vor,
dar
acasă la ei
nu pe stradă să îi văd eu)