Am lăsat sufletul undeva,
Cum aș pune
Un dar sub brad cuiva.
Oamenii l-au deschis
Repede
Ca pe o cutie fără niciun sigiliu.
Se uitau la el, așa
Ca la un șoarece de laborator
Prins în roată.
Au început să-l întoarcă,
Să vadă
Cum să facă din el
Conținutul să cadă.
Bucăți din mine
Se-mprăștisu peste tot,
Unii distrugeau cadoul
Risipindu-l. De tot.
Am ajuns acasă
Ca o fântână secată.
La-nceput simțeam un
gol.
Acum e altceva.
Acum mă doare
Sufletul, de acolo
De unde l-am lăsat.
Nu trebuia.