Templu corporal
Alambicate oase puse unul peste altul,
Piele plina de sange… muschi prinsi cu lanțul;
Mă uit cu tristețe la corpul asta în fiecare dimineață…
Apatic mi se întoarce stomacul, mi se face greață.
Nu mai sunt locuri de icoane pe plămânii mei
Și nici ofrande pentru zei
Și nici colțuri iluminate, oglindite ziduri pline de cristale.
Amarnic. s-au transformat în ruine și ziare.
Prea slabă! Prea fadă! Prea pală! Prea eu!
Îmi dau jos unghie cu unghie,
Fiecare fir de par îl lepad de pe mine
Și acum cu o franghie
Mă leg din nou și mă-ntreb, oare sunt întreaga?
Oare mai sunt eu?
Mi se scurge sângele din templu.
Formele mele ambigue se rastalmacesc fără exemplu
Mi se pierde și verdele ochilor asurzesc,
Și simt cum tot globul pamantesc
Se destrama sub tălpile mele infime.
Neutre culori, sunete, fiori…
Le resimt… deși nu sunt ale mele
Templul asta anatomic oare e al meu?
Alarmante semne de întrebare… oare dacă îl întreb își mai știe numele?
Templul meu
Te-am chemat de multe ori zâvorându-mi privirea pe după geamuri.
Am strigat, am căutat, mi-am dat și glasul unei nimfe doar să-ți mai vad ale tale ramuri.
Mi-a luat multe zile să caut și în zadar am rupt toate paginile din cărți;
Și parcă am zidit casa din temelii căutând, înotând în bălți…
Cine e ea.
Acea frumoasă fata ce se ascunde în ruinele templului ce se rup ușor pe ea,
Palidă, micuță, grațioasă ca un fulg de nea;
Parcă plutește-n aer când pășește, iar pământul croiește opal în jurul pasului ei,
Insignifianta urma de talpă acum fiind
Cristal etern.
Te uiți cu jind la ea, cât de sclipitoare e,
Iar acea misterioasă, elegantă fată
Sunt eu.
Templul meu din ruine acum e un palat cu flori roiale.
Oglinzi pe toți pereții, candelabrele cu argintii lampadare,
Ușile sunt largi deschise, lumina să intre în mine acum
Căci de azi sunt eu, iar eu sunt tot ce pot sa fiu mai bun.
Am mari biblioteci în templul meu, pentru toți iscusiții ce vor sa repare ceva la el
Și cai pur sânge pentru toți ce vor să plece cu fler,
Am și un bucătar bun, inima mea, căci iubirea e cea mai de preț hrană
Și am și o coroană, căci eu, de acum, nu voi mai fi niciodată,
Eu de altădată.
