Nu e întotdeauna despre moarte

A trecut o oră de când ai plecat
Am ațipit pe fotoliul din sufragerie
încercând să recitesc tratatul de psihologie
studiu de caz pentru autopsia propriilor gânduri
Suferința este un proces alcătuit din cinci etape a câte treisprezece minute fiecare
Negarea
refuz să cred că m-ai abandonat
pentru simplul fapt că mi-am dorit mai mult
decât un colier de chihlimbar
și o excursie virtuală în Polonia nazistă
nu pot să accept faptul că
ai îndrăznit să îmi trântești ușa favorită
ușa casei părintești peste al cărei prag
tata a trecut-o pe mama
bunicul a trecut-o pe bunica
străbunicul a trecut-o pe străbunica
iar tu ai trecut cu vederea și apoi peste
Furia
cum mi s-a întâmplat mie una ca asta
cum mi s-a întâmplat mie unul ca tine
cum mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc
de cineva care urmează să mă uite
care m-ar putea abandona pe patul de spital
după diagnosticul crunt: răceală ușoară
care mi-ar găti mâncarea favorită
după o operație de amigdale
care m-ar săruta după ce a sărutat pe altcineva
dacă găsiți vinovatul, domnule avocat,
să mă anunțați și pe mine
Negocierea
poate am putea să ne facem cumpărăturile
împreună sâmbăta dimineața
la același supermarket aglomerat
în care intram ținându-ne de mână
ne sfădeam autentic pentru fructele
care se strică
dar pe care tot le cumpărăm
și ieșeam la doi metri unul față de celălalt
iar cel din față așteptând
pueril îmbrățișarea dată în fugă de cel din spate
în spatele ușilor glisante
sub privirea progresivă
de la uimire la confuzie la mulțumire
a paznicului de magazin
sau poate am putea să nu mai facem asta
oricum speranța moare ultima
iar eu cu câteva minute după
ce s-a instalat rigor mortis
Depresia
sunt prea depresiv să vorbesc despre asta
și oricum nu are niciun sens
pentru că s-ar putea să mor
în următoarea perioadă
sau s-ar putea să mă nasc
într-o perioadă precedentă
ar fi de preferat să fiu înfășat, nu îngropat
pus într-o cristelniță, nu într-un sicriu
ar fi de preferat să se întâmple simultan
datorită absenței tale de la ambele evenimente
o să aleg moartea ca să mă reunesc
pentru totdeauna cu bunicii
care nu au fost niciodată în depresie
pe vremea aia, așa ceva nu exista
Acceptarea
în mod clișeic, m-am obișnuit cu ideea
am dat mâna cu mine însumi
după ce m-am șters de sânge, transpirație
și spirt sanitar cu arome de lichid rahidian
copiii se obișnuiesc cu gustul legumelor
eu mă obișnuiesc cu gustul dorinței
de a dori să rămân singur
și de a mă ridica de la masa de operație
am luat cina sau am făcut o disecție
o singură variantă de răspuns este corectă
dar necesită justificare
precum intoleranța la lactoză
sau intoleranța de a te auzi coborând scările
și plecând de la locul accidentului
fapta constituie infracțiune
nu vei mai avea dreptul să mă atingi vreodată
sclavii lui Cupidon îți vor tăia permisul
de a oferi dragoste cuiva
în formă de stea
ești un gigant roșu și o să te stingi peste puțin timp
Calculele mele precise
demonstrează că mai am cinci minute
din faza de acceptare
iar apoi suferința se va încheia
ca un palton clasic cu butoni
pe care l-ai îmbrăcat când ai ieșit.