Noapte.

Alerg din nou agale, să nu mai simt nimic,
Văd în depărtare un loc părăsit…
E doar o fermă veche, o să-i dau chibrit…
Fiindcă-n lumea asta nu mă simt iubit
Simt cum se strecoară sub piele, durerea
Și vrea să mă-nvăluie cu totul, tăcerea…
O simt sub pielea mea, e totul un război
Sufletul meu luptă, dar degeaba dacă-i sloi…
Am crescut prea repede, asta m-a durut lar această creştere… m-a costat cam mult
Fără joacă sau vechi prieteni
Mă străduiesc să respir, dar monștrii-s colonii
Mă învăluie în moarte, simt cum zbor uşor,
Spre o nouă lume pe un mic cocor..
Dar se pare că totul a fost doar în mintea mea,
Îmi dau seama acum că mai rău nu se putea…
Mă aflu într-o criptă, simt cum mă sufoc,
Dar moartea respiră și mă-nvăluie de tot.
Este prea târziu să mai fac ceva
E ultima clipă din veșnicia mea.