n-am știut

suferința mea e mare
o mare învolburată și năstrușnică
uneori e o mare cu soare, și cu valuri, și cu pescăruși…
nisip cât cuprinde!
când eram copil, iubeam marea
era singura ce nu mă făcea
să mă simt mică în brațele ei mari
acum am realizat și
am transformat-o în suferință
așa le pot iubi pe amândouă
și când mă gândesc la ce am pe suflet,
îmi amintesc de căldura ce-mi mângâia trupul
nici nu e nevoie să văd valurile jucăușe
știu că deja sunt acolo.