Deschid ochii în acea zi, parcă îi deschideam pentru
prima oară
E clar și văd bine, era ea
Prin ochii-i limpezi citesc un zâmbet
Râde și îmi cânt-un cântec
Emană siguranță și știu că voi fi bine
Strâns la pieptu-i ea mă ține
Inima-mi e caldă, sufletu-mi surâde
E bine și mai râd.
Dis-de-dimineață mă trezesc să plec
Ei stau la ușă și-mi spun să fiu bun
Plec țopăind, râzând, o să-mi asum!
Rezultatul nu e bun, iar ei mă ceartă. De ce?
E oare el sau ea mai bun decât tine? îmi spun
Scuze, le spun, voi fi mai bun, promit, voi fi!
Iar bun apoi am fost, însă ei nu m-au felicitat
E bine și mai râd.
Din nou mă uit la ea, portal între lumi
Ea se uită la mine, văd dezgust, dispreț
Prietenii se împrăștie ca frunza-n vânt
Respir aerul asupririi, angoasa mă cuprinde
Ei se ceartă
Se despart
Inima mea egoist este despărțită între ei
E greu, dar mai râd.
De ce m-ai părăsit și tu, îngerul meu salvator
Erai lumina și speranța zilelor mele, fără tine n-am să
pot!
Pășesc absent, abis de nefericire. Nu merit, îmi spun
Ridic capul și mă sperii
E ceață, pâclă de-ntuneric
Se uită toți la mine, îi simt,
Iar ei nu înțeleg și spun
E bine! Mai râzi!
