fericirea o pierzi
ca pe firele de păr.
la început te faci că nu vezi
apoi încep să apară semne
linii subțiri, maronii pe fața de pernă
odată albă și acum îngălbenită
în care ți-ai salivat în urmă cu două seri coșmarul
plase de plastic,
năvoduri rupte
agățate de scurgerea de la vană
și cele mai insuportabile:
firele de păr prinse-n covor, lipindu-ți-se de tălpile ude
atât de aspre că-ți zgârie parchetul când le târăști de picioarele tale prin restul de cameră.
le vezi acum
pentru că e
târziu.
simți cum înainte să cadă
îți trec prin ochi și te lasă cu ei în lacrimi
le aduni și le pui pe toate într-un singur loc
știut doar
de tine.
ba chiar prietenii
te vor bate pe umăr și te vor curăța de firele găsite pe haine
îți cade cumva părul? de cât timp? știu eu un șampon, un tratament bun. te pot ajuta.
orice numai să nu devii prietenul lor chel
chelia ți-o va observa până și-un taximetrist prins în traficul de la 5
până și pasagerul după 8 ore de muncă în timp ce își verifică instinctiv bara de notificări
în schimb
de nefericirea ta nu-și va da seama nimeni
poate să treacă ușor neobservată până și de omul cu care ajungi să iei în fiecare zi masa.
