Dragă mamă

N-ai fost să ridici sângele fragil care mi-a curs de sub piele,
s-a spart de dor de mângâiere.
Pielea crestată, sfârtecată de trudă mă zgâria pe păr,
o dată pe an ca florile de măr.
Am crescut, ai fost și n-ai fost acolo să vezi că prind rădăcini,
aplauzele și bravourile tale aproape ciulini.
Crescut-am singură cu mama lângă mine,
pe torace încă am urme de lipsă de tine.
E totul bine acum, cred… Mănânc cu drag salata ta orientală,
din mijlocul visului meu și soartă accidentală.