I’m a potato, îi spune fetița cu voce pițigăiată băiețelului din parc
Eu mă pot gândi doar la carbohidrați,
la cât de frică îmi e astăzi de cartofi
În coaja lor, ca niște ratați,
Demontați și subjugați de mâna mea
Mi-e frică de conținutul atomilor lor
în sângele periferic
din buricele degetelor
Îmi înfig în creier un glucometru alunecos
Vâscos
Uns cu toate alifiile
(extrase din sebumul meu)
E smart
Mai deștept decât am fost eu vreodată în fața tehnologiei
Pătrunde în cuiburile de neuroni
(În sezonul împerecherii)
Și își face loc pe căile devierii
Îl aud cum sparge scoarța cerebrală
Pentru a mă face să înțeleg diagnosticul
Plutonul meu arată la fel în fiecare dimineață
ciuruiește buricele degetelor
fără vreo strategie
Sunt semaforul vieții tale ca într-un film cu Johnny Depp
pe covorul țesut manual, din stilouri de insulină,
de unde țesutul adipos a fugit
(Numără acum până la cincisprezece)
Unghiul de 45 de grade mă bântuie
Mă sâcâie
ca o lecție neînvățată în spital
Mă face să nu mă recunosc în oglindă
Am două echimoze pe burtă, a treia se naște acum
Îmi fac cu ochiul ca mărturiile pe masă, la nuntă
Osmoze între deget și acul subțire
Roșu
sub limita de sus a eritrocitelor
Regula e că nu trebuie să stai pe loc
Dă-ți acum limită
Trei pliculețe de zahăr
(Așteaptă 15 minute)
Ciuruiește-ți degetul din nou
Fii deșteaptă,
Curată
Pe mâini dezinfectată
Verde e al treilea mag venit de la răsărit
Nu îți aduce nimic, e smerit,
Mă bucur când îl văd cu buricele degetelor
El aduce tot ceea ce roșului îi lipsește:
Perfecțiunea diabeticului de dimineață
Galben știe ce vrea de la mine
E o formulă simplă, vezi bine
Nu ne mai ascundem după degetele ciuruite
(Valoarea glicemiei e prea mare
Ce surpriză
Nu știam
Și-acum ce ai de gând să faci?)
Valorile mari nu sunt întotdeauna mai bune
Tu visezi cunune
à jeun
Să te pună glucometrul pe un piedestal
(Să îți spună în fiecare dimineață:
Bravo, fată cu glicemiile mari,
Azi te-ai descurcat formidabil,
Admirabil e că mai reziști în fața plutonului)
Gloanțele alunecă printre degete
Închizi ferestre, te întinzi pe pat
Gustul de zahăr îți e indiferent
(ca un fost iubit pe care îl vezi la volan, în trafic, tu fiind în tramvaiul 41
îl recunoști după tatuajul de pe antebraț
pentru tine nu mai înseamnă nimic pălăria lui Chaplin)
Creierul nu mai preferă zahărul grețos
Tot ce vrei acum e să dormi
Să eviți căderea în golul din vârful acului
Mâna cui te va prinde?
