CONFESIUNILE UNEI UMBRE

Totul dispare pierdut în ceață.
Ea s-a așternut,
A cuprins parcă întregul univers.
Prezent și trecut.
Ne-a luat pe noi,
Ne-a îmbibat în necunoscut.
Căutându-ne un loc
În final ne-am pierdut.

Acum, ca o umbră, mă aștern
Peste spațiul iluzoriu.
Mă plimb printre zâmbete,
Printre forme mult prea înțelese
Și parcă pe de rost știute.
Totuși nu pot rămâne niciunde,
Nu pot modela,
Nu pot poseda.
Colind în căutarea unui loc,
Unui suflet
De a cărei culoare să pot
Să mă umplu și eu.