Apa curge şi se-nalță,
Valuri-valuri mici creează,
Ea se mişcă, mă străpunge,
Ea mă frige ş-apoi fuge.
Zgomotul mă-nfundă adânc,
Ţipetele mă străpung,
Apa creşte şi cu ea,
Creşte şi durerea mea.
Și-am mai fost cândva aici
Printre lacrimile-mi mici.
Pielea uşor mi-am străpuns-o,
Viața mai rapid am scurs-o.
Râd pentru că mă simt bine
Și nu mă mai pot abține,
Nu mă mai pot controla,
Din a mă răni cumva.
Nu ştiu dacă-i dependență,
N-am ţinut o evidență,
Nu am sete de violenţă,
Nici măcar o influența.
Totul este doar în suflet,
Intens la fel ca un urlet,
Distrug un viu trup firav
Nasc mintea unui bolnav.
…
Alunec lejer pe spate,
Buzele îmi sunt uscate,
Apa încă mă susține
În a mă vătăma pe sine.
