Tatăl meu dresează câini
La doi ani stăteam în curtea bunicii și lângă mine era el, cu un ciobănesc
german ținut în lesă
Am auzit mai târziu că puii de câine mușcă atunci când le cresc colții și nu pot îndura
Aveam şapte ani, hrăneam un alt câine și m-a mușcat de degete crezând că sunt din pâine, nu lut
Extazul s-a dizolvat în spaimă
rămâne măduva unui os frânt.
La opt ani m-a înhățat un basset hound de burtă pentru că am vrut să mă joc cu un alt câine
Mârâie. Își arată colții. Sare și mă izbește de betonul rece
Pedeapsă atenției defecte
Mi-a rupt tricoul preferat
Am pielea spintecată.
La zece ani am primit un golden retriever şi un ghid – creșterea câinilor, copertă cartonată; l-am citit cu strictețe
Câinelui i-am spus ,,Ginger”, nu îmi păsa că era mascul; mergeam cu ditamai dulăul lângă mine, mă simțeam acoperită și protejată și plănuiam să fug cu el în lume, dar de cele mai multe ori el era cel care o zbughea din lesă și mă rostogolea cu fața pe pământ
Nu vreau să te pierzi, G.
nu vreau să mori și să mă lași singură în orașul gri.
M-am mutat în alt oraș
G. e acasă, la nord, are mai multe fire albe pe botic
Eu tot îl aud,
gâfâitul care prevestește că voi cădea.
Câteodată am un cerber cu trei capete, îl numesc ,,Anxie’’
A învățat să-mi vorbească
Își răstoarnă bolul și râde maniacal de mine
Sunt nopți când zbiară de sub pat
Cerberul șoptește în tren doar cât să mă asurzească pe mine și pe nimeni altcineva
E atipic când doarme, devine suficient de mic încât îl pot aduce cu mine peste tot
Şşt! Dormi!
Sunt ocupată azi, nu te pot duce până în fața blocului și înapoi
Anxie! Nu e voie
Îmi sperii prietenii și mă faci să vreau să mor
Nu mi-e teamă de câini, niciodată nu mi-a fost
Mă sperie doar noroiul de pe buza spartă, Îmi arată că am căzut iar.
