Mă apasă frigul, mă apasă
Mă privesc ochii fără casă.
E prea frig ca să zâmbești
Unde ai pleca ca să iubești?
Apa de pe tâmple
Tot o să se întâmple,
Iar sângele grăbit
Are să fie frică, negreșit!
Noaptea am insomnii.
Unde dorm? Unde sunt?
Coșmarurile îmi sunt de plumb,
Iar visele sunt oarbe.
Mi-e frică să tac
Și să ascult clipocit de lac.
Zgomotul mă ține ocupată
Când viața îmi e decupată.
