Anxietate

Nevroticii de astăzi s-au născut nemuritori
și uită că ei sunt dislexici emoțional
tânjind după ajutor pe paturile de spital,
Mă împleticesc în tălpile lor putrede…
Aproape că am uitat și eu de ce alerg,
Aproape am uitat că sunt refugiat
din patria simțului comun,
aproape m-am împiedicat
în drum spre iad și nimeni nu s-a oprit
să-mi spună că alerg cu spatele la moarte,
că trebuie să mă opresc
sau să mă duc acasă.
Acasă unde?
Și apoi i-am auzit strigând:
Depresie, iluzie, confuzie!
Se lasă noaptea și orașul fuge…