Sarea dăunează sănătății
Așa că, lasă solnița să stea liniștită pe raft, intre poezii, cola și vinil. Singură,
albă între toate,
Mai neagră ca toate.
Din când în când, mai trișezi,
Și te-ndopi cu sărățele nesărate, și le dai gust din lacrimi.
,,Vai, dar cu atâta sănătate nu mai pot!”
Și’ i dai cu pilaf cu lacrimi,
Ciorba cu lacrimi, ciocolată cu caramel cu lacrimi,
asta când vrei sa îți bagi picioarele, dar ești prea sănătos ca să te poți apropria de raftul ăla de exil al sării.
Ai greenpass și sare și poezia merg doar la terapie intensivă…
Ah, sănătosul mamii! Ce frumușică ești fără retenție de apa… Fără 70% h20.
Bine că ai scăpat! Ce te mai chinuiau visele alea, la început mă și îngrijoram că nu vei scăpa de idealurile alea la rinichi…
Și ce sunete ciudate scoteai, schelălăituri de sticlă spartă, ascuțite ca dinții de lapte.
Și gura ți-se mișca ciudat,
buzele se subțiau,
colțurile o luau isterice in spre
ochi care se făceau mici
și iți vedeam toți dinții.
,,Ha ha ha! Ce bună a fost asta! Dar râd, ce-are?” Noroc ca nu a fost contagios!
Acum nu mai desparți buzele, fără apă nu-i saliva și… și dacă era, la ce bun să le deranjezi?
Uite ce bine îți e! Sănătos!
Fără sare, fără apă, fără tine!
Te și remarc mai ușor,
După hârjonitul de rugină confiată
Pe care îl faci la fiecare pas.
Bine că nu mai durează mult!
Deșert frecat de nisip,
În curând vei fi o dună…
Sănătosul meu!
